Search:

luni, 15 decembrie 2008

scrisoare catre mos craciun


Dlaga Mosule, te log mult sa-mi aduci un tlenulet electlic, o masinuta si o ciocolata" . Se duce copilul la posta si duce scrisoarea. Postaritele deschid scrisoarea, o citesc si li se face mila de copil. Hotarasc ele sa puna mana de la mana si sa-i cumpere copilului darurile. Strang ele banii cumpara trenuletul, cumpara masinuta, dar de ciocolata nu le mai ajung banii. Trimit cadoul copilului. La cateva zile de la Craciun copilul duce la posta o alta scrisoare cu multumirile pt Mos Craciun: " Dlaga Mosule, iti multumesc pentlu cadouli, tlenuletul este magnific, masinuta este supel. Eu sunt convins ca mi-ai tlimis si ciocolata, dal cled ca ploastele alea de la posta au mancat-o".

vineri, 5 decembrie 2008

MUZICA, BINECUVANTARE SAU BLESTEM


La baza oricărui act artistic stă un mod de gândire, o filosofie de viaţă. Cuvântul lui Dumnezeu operează cu principii, fapt ce a dat valoare incomensurabilă Sfintelor Scripturi făcând-o mereu actuală indiferent de perioada istorică căreia i se adresează.
Exprimarea laudei este o poruncă a lui Dumnezeu regăsită în nenumărate pasaje biblice, cu precădere în cartea Psalmilor: “Lăudaţi pe Domnul, cântaţi laudele Lui în adunarea credincioşilor Lui” (Psalmi 149:1). Sintagma “laudele Lui” implică faptul că nu orice muzică este spre lauda lui Dumnezeu, de aceea adevăraţii artişti creştini trebuie să se raporteze permanent la acea muzică care aduce zidire spirituală atât pentru individ, cât şi pentru comunitate.
Muzica este un limbaj, stilul reprezintă modul de utilizare al acestuia
Stilul este un mod de expresie, un tip de prezentare. În muzică stilul poate fi folosit pentru a denota caracteristica muzicală a unui compozitor, a unei perioade, a unei arii geografice, sau a unei comunităţi. Stilul, într-o încercare de definire cât mai succintă şi generală, ar desemna modalitatea specifică de utilizare a unui limbaj.
Cântecele religioase care sunt expresia devoţiunii, au un conţinut specific, deşi din punct de vedere muzical folosesc adeseori aceleaşi elemente de limbaj: melodie, ritm, armonie. Aceste elemente ar putea fi numite unelte, care pot fi folosite constructiv sau distructiv.
Cuvântul lui Dumnezeu ne relatează un episod în care lucrurile închinate Casei Domnului n-au mai fost folosite pentru slujbele sfinte, ci pentru zeităţi păgâne. “Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii ei au pustiit Casa lui Dumnezeu, şi au întrebuinţat în slujba Baalilor toate lucrurile închinate Casei Domnului” (2 Cronici 24:7). Tot astfel, când muzica nu are unicul scop declarat aşa cum spunea marele Bach, de a fi „Soli Deo Gloria” - numai pentru gloria Domnului,(Johann Sebastian Bach a adăugat iniţialele S.D.G. la finalul fiecăreia dintre partiturile cantatelor lui. Acestea aveau semnificaţia devotamentului lui profund pentru Dumnezeu şi dorinţa lui de a-l sluji prin muzică) aceste elemente de limbaj nu mai sunt folosite constructiv, ci distructiv. Aşa se explică reacţia de respingere a unor comunităţi faţă de muzica excesiv de ritmică care duce adeseori la asocieri cu pornirile fireşti, şi nu cu porniri evlavioase care să zidească sufleteşte, sau intensitatea mult prea mare a instrumentelor care uneori acoperă mesajul cântării care este vital - muzica fiind doar ambalajul care poartă acest mesaj. În muzică, aparenţa (melodia) şi esenţa (textul) sunt, în cele din urmă, inseparabile.
Nu este lipsită de importanţă şi problema diferenţelor dintre generaţii. Fiecare are propria sensibilitate, legată nu numai de mediul în care se dezvoltă, ci şi de vârsta şi de multe alte date. Modul de informare, sursele şi multe alte condiţionări, în special ale tinerei generaţii din mediul urban, sunt total diferite de cele ale generaţiei medii sau chiar ale celor cu „perii albi”. Cei care coordonează viaţa muzicală a diverselor congregaţii ar trebui să se orienteze şi să relaţioneze muzica promovată cu aşteptările credincioşilor, iar inovaţiile sonore propuse în repertoriu să fie administrate în aşa fel încât să nu zdruncine prea tare convingerile unei generaţii.
Biserica primară, prin doctrina specifică ei, trebuia să se delimiteze de tot de ceea ce contravenea normelor biblice, şi de aceea excluderea instrumentelor în mod concret făcea o diferenţă clară între cultele păgâne şi liturghia creştină. Astăzi sunt foarte multe dezbateri în acest sens: dacă există sau nu muzică bisericească şi problema care o ridică sursa muzicii - dacă o muzică îşi are originea în manifestări care contravin principiilor creştine, este de dorit să fie eliminată din închinare. Biserica prin slujitorii ei trebuie să îşi revendice dreptul de a interzice aceste manifestări, luând uneori atitudine publică.
Atunci apare întrebarea legitimă: ce muzică este bună? Aceasta este întrebarea care a frământat minţile credincioşilor de-a lungul mileniilor, şi este subiectul dezbaterilor aprinse şi nu de puţine ori a controverselor.
În a doua jumătate a secolului al III-lea, în 272, al II-lea Sinod din Antiohia a aprobat înlăturarea din închinare a tuturor imnurilor nebiblice. Singurele imnuri care au supravieţuit au fost acelea care şi-au găsit deja un loc în vreo operă literară, sau au fost atât de bine înrădăcinate prin folosirea lor în diferite biserici, încât au fost canonizate.
Este imposibilă oferirea unei definiţii exacte a ceea ce este muzica bisericească. În opinia lui Harold M. Best, nici o epocă nu a prezentat semne distinctive în ce priveşte piesele muzicale ce exprimă emoţii de ordin religios ori nereligios. Oamenii au atribuit valori morale muzicii încă din timpuri imemoriale, iar acest fapt a afectat practica artistică şi muzicală într-o multitudine de moduri. De exemplu, atunci când orga cu tuburi a fost introdusă în biserică, creştinii au ripostat, pe motiv că acest instrument al diavolului nu se cădea a fi introdus în locaşul sfânt al lui Dumnezeu. Timp de secole, prin decrete oficiale, biserica romano-catolică a divizat muzica în muzică clasică şi muzică seculară, permiţând ca prima din acestea să fie folosită în liturghie, interzicând-o pe cea din urmă. Aceste decrete au fost aplicate messelor, motetelor şi altor compoziţii liturgice ale unor compozitori valoroşi şi bine cunoscuţi. Problema ridicată de aceste piese interzise a fost aceea că ele erau percepute ca fiind mai degrabă seculare decât religioase.
Timpul a demonstrat că muzica sacră răspundea parţial nevoilor spirituale ale credinciosului, iar după ce acesta ieşea din mediul religios prefera muzica laică, care era aproape de sufletul lui; astfel s-a produs marea schismă între muzica religioasă şi cea laică.
A fost nevoie de Reformă pentru a reintroduce cântarea congregaţională, bazată pe faptul că aceasta a existat la sinagogă şi în creştinismul timpuriu şi prin intermediul ei se putea exprima muzical fiecare membru. Mai târziu autorii de imnuri ca Isac Wats şi Charles Wesley s-au impus cu ele în congregaţiile marcate de treziri religioase. Reîntoarcerea periodică a congregaţiilor evanghelice şi a unor tineri interpreţi la valorile tradiţionale ale imnologiei clasice, adesea într-o interpretare specifică perioadei contemporane, este o puternică dovadă a valorii acestor imnuri.
În perioada în care trăim asistăm la fenomenul globalizării şi în domeniul muzicii, la o întrepătrundere fără precedent a stilurilor şi genurilor muzicale în toate culturile.
DA - muzicii subordonate principiilor bibliei
Spiritualizarea acestei arte este reprezentată de acei compozitori şi interpreţi la care schimbarea vieţii prin pocăinţă a adus reînnoirea în toate compartimentele vieţii, inclusiv în cel muzical. Oamenii născuţi din nou sunt sensibili la vocea Duhului Sfânt, ei sunt dispuşi să îşi schimbe, să îşi reorienteze limbajul muzical, să se maturizeze în credinţă. La această categorie de interpreţi trebuie să se vadă atât în creaţie, cât şi în interpretare roada Duhului - cumpătarea, echilibrul. Aceşti interpreţi au decis ca prin slujirea lor, muzica compusă şi interpretată trebuie să îndeplinească nişte condiţii esenţiale.
Muzica lor să fie pentru Domnul. Muzica are capacitatea de a purta mesaje morale, de aceea creatorul muzicii este responsabil de muzica pe care o creează, la fel cum ascultătorul este responsabil de muzica pe care alege să o asculte. Un compozitor, sau un interpret care pretinde că interpretează o muzică de inspiraţie divină se presupune că are o relaţie atât de strânsă cu marele Creator, încât să spună ceea ce-i spune Domnul; el să fie doar un purtător de mesaj divin, aşa cum spunea odinioară profetul: „Cine a fost de faţă la sfatul Domnului ca să vadă şi să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui şi cine l-a auzit?”…şi cine a auzit Cuvântul Meu, să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? zice Domnul” (Ieremia 23:18,28). Cât de evidentă este demarcaţia dintre valoare şi non valoare! Se ridică o întrebare legitimă: Este lauda care o cântăm relaţionată la Domnul Isus? Unele cântări moderne doar sugerează că ar fi vorba despre Dumnezeu, dar se sfiiesc să-i pomenească Numele, cum este cântarea “Lângă Tine vreau să fiu aproape iar/Şi pentru prietenia Ta renunţ la orice altceva”(ulterior unii interpreţi au adaugat Numele Domnului în textul cântării).
Muzica lor să zidească, să înalţe sufleteşte biserica, nu numai în închinarea publică, ci şi în cea privată, fiind acceptată de majoritatea credincioşilor. “Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească” (1Corinteni 14:26).
Prin muzică să-i conducă pe oameni într-o atitudine de închinare (chiar daca este un ritm rapid care poate fi expresia bucuriei înaintea Domnului) şi reverenţă. Ordinea biblică este închinare şi laudă, nu invers! „Mă închin în Templul Tău cel Sfânt, şi laud Numele Tău” (Psalmi 138:2).
Lauda şi lupta spirituală În laudele Domnului există o putere nevăzută, dar care acţionează uneori instantaneu. Psalmul 18:3 ne sugerează o metodă pe cât de simplă, pe atât de eficientă: „Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!’ şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.” Exemplul clasic de luptă spirituală prin muzică este episodul biblic în care David, uns ca împărat de proorocul Samuel, îi cânta cu harpa regelui Saul, iar acesta “se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca de la el” (1Samuel 16:13-23). Dacă citim cu atenţie acest pasaj, efectul benefic al muzicii se datora nu talentului special al viitorului rege, profet, cântăreţ şi compozitor, ci faptului că Duhul Domnului era peste el, lucru pe care l-au recunoscut cei ce l-au recomandat pe David împăratului Saul, spunându-i că „Domnul este cu el” (1Samuel 16:18).
Supremaţia mesajului şi nu a muzicii. Valoarea muzicii este dată de text şi de îmbinarea lui cu melodia. „În frunte merg cântăreţii, apoi cei ce cântă din instrumente” (Psalmi 68:25). Mesajul cântărilor trebuie să aibă acoperire în conţinut biblic. “Să cânte limba mea Cuvântul Tău” (Psalmi 119:172). Orice cântăreţ trebuie să fie un foarte bun cunoscător al Scripturii nu numai pentru zidire personală, dar şi pentru a subordona cântările tiparului biblic.
Supunerea faţă de autoritatea bisericii. Interpretul nu trebuie să piardă niciodată din obiectiv faptul că el este un slujitor, şi trebuie să fie asculte de conducătorul spiritual al bisericii locale: “Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi” (Evrei 13:17). Biserica este a Domnului şi oricine face slujbă în ea, fie că este interpret sau compozitor, este responsabil de ceea ce face mai întâi în faţa lui Dumnezeu, apoi în faţa congregaţiei.
Muzica trebuie să se subordoneze scopului suprem de glorificare al lui Dumnezeu. Compozitorii şi interpreţii creştini subordonează muzica scopului suprem de laudă - pentru şi în numele lui Hristos: “Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13:15), şi de aceea nu trebuie să fie loc pentru laudă la adresa artiştilor creştini, ci „A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 5:13).
Atenţionări cu privire la muzica
Sfânta Scriptură nu trece cu vederea faptul că muzica poate fi folosită în scopul înălţării sufleteşti, sau poate fi expresie a dezlănţuirii pornirilor păcătoase (Amos 6:5-7).
O afirmaţie greşită frecvent întâlnită este: nu contează stilul, genul muzical, aspectul exterior al interpretului (îmbrăcămintea, manifestările excesive), ci inima. Dar vorbind despre inimă Isus Hristos a formulat un principiu general valabil: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:45).
Unele cântece contemporane de multe ori inversează rolurile: nu cuvântul are supremaţia, ci uneori sunetul asurzitor al instrumentelor electronice sau al celor de percuţie. În aceste condiţii este explicabil de ce unele cântece moderne se rezumă la repetarea unui singur vers care se doreşte a fi cu impact, dar acest impact este discutabil în condiţiile unei dezordini vocal-instrumentale.
Aceste aspecte din nefericire sunt realităţi care nu pot fi negate în cadrul slujirii prin laudă şi se datorează fie lipsei de maturitate spirituală a celor care cântă şi care nu realizează că Hristos trebuie să fie Domnul vieţii lor în toate domeniile, inclusiv în muzică, fie constituie extreme de care trebuie să se delimiteaze credincioşii născuţi din nou.
EMIMA STAN este doctor în muzică. Obiectivul ei bine stabilit şi declarat este: „să îmi folosesc pregătireaşi experienţa acumulată pentru cercetare interdisciplinară artistică şi teologică: muzică şi iudaism - teologie. Activitatea didactică şi profesională este impresionantă, ea refl ectând pasiunea pentru muzică, deopotrivă pentru calitate şi excelenţă. Se remarcă prin compoziţii şi prin implicare în mai multe activităţi ca: elaborarea în parteneriat cu pastorul Gicu Stan a unei Programe de Religie aprobată de Ministerul Învăţământului, prin prezenţa la diferite emisiuni radio şi tv, cât şi printr-o bogată activitate dirijorală.
sursa: Pasi.RO

luni, 17 noiembrie 2008

Ce ai face daca ai avea doar cateva ore de trait?

Probabil o intrebare inoportuna pentru cei care visam, avem planuri, proiecte de durata….

Totusi, ce ai face cu ultimele ore din viata?
In Evanghleia dupa Ioan capitolul 13 este prezentata ceea ce se numeste ultima Cina a Mantuitorului, cu cateva ore inainte de arestare si apoi crucificare. Mantuitorul stia ca sunt ultimele ore din viata pamanteasca si ni se spune ca i-a iubit pe ai Sai si i-a iubit pana la capat v 1. In cele ce urmeaza as dori sa vedem cum se manifesta iubirea consecventa a Mantuitorului si care este impactul, cum amprenteaza aceasta iubire existenta ucenicilor respectiv a noastra.
Face abstractie de propriul statut v. 3-5
Mantuitorul este una in esenta cu Tatal si Duhul, nu dumnezeu ci Dumnezeul. Toata istoria Universului, micro si macrocosmosul sunt opera Lui, “are toate lucrurile in maini” ceea ce inseamna ca are toata auroritatea posibila nu doar puterea. Cu toate acestea spala picioarele unor pescari din Galileea. In cultura Orientului de atunci erau cateva reguli, cutume, cu privire la spalarea picioarelor. Daca cel care te vizita era inferior ca statut social ii puneai la dispozitie apa, ligheanul si un stergar urmand ca el sa se spele. Daca era egal ca statut social, puneai un rob sau pe cineva din casa sa-I spele picioarele. Daca iti era superior trebuia , ca gazda, sa-i speli picioarele. Intelegem acum ezitarea lui Petru ca Mantuitorul sa-I spele picioarele. Mai este un element tulburator in aceasta naratiune si anume verbul a incinge v. 4. Era actiunea prin care un animal era injugat, pus in jug. Chiar daca este un alt context dar ca atitudine similar, in Filipeni 2:4 ni se spune ca Mantuitorul s-a dezbracat pe Sine Insusi luand chip de rob (a renuntat la orice reputatie, s-a golit..) Cat de inoportuna apare pleiada de titluri, functii langa numele ce-l avem, uneori greu de distins.
ubirea consecventa a Mantuitorului nu este un discurs demagogic, de circumstanta ci actiune asumata cu tot ce inseamna aceasta. El nu isi pierde din autoritate v 16 Robul nu este mai mare decat domnul sau ci dimpotriva la picioarele ucenicilor Mantuitorul ramane Dumnezeul intrupat, Logosul schimbator de istorie.
Face abstractie de statutul ucenicilor v. 3, v.6, v.12a,
Cine sunt ucenicii? Simpli pescari, necarturari (agramatos), oameni de rand, ezitanti. Cu exceptia fiilor lui Zebedei, cu o conditie sociala cel mult obisnuita. Iuda Iscarioteanul Il vinde pentru 30 de arginti, Petru pentru nimic, Natanael circumspect chiar ironic, Toma un pragmatic prin excelenta, toti, cu excepti a lui Ioan, fug cand Mantuitorul este aresta si apoi batut, rastignit. Iar Mantuitorul, care aude zgomotul gandurior noastre stie absolut totul despre ei . Cu toate acestea, le spala picioarele facand abstractie de ce sunt si fac, privind la ce vor deveni si vor face. Cand te asezi la picioarele cuiva sa I le speli nu ai cum sa-I vezi galoanele sau lipsa lor.
“Vreau sa iubec pe fratii mei
Cu tot ce am in piept mai scump
Vreau sa doresc tot ceru’n ei
Dar sa-I iubesc asa cum sunt”
Costache Ioanid

Iubirea consecventa a Mantuitorului nu ia in considerare pozitia sociala a celor slujiti, nefacand discriminare, nici macar discriminare pozitiva. El este acelasi pentru toti in dragostea lui pentru ei, deoarece la piciorul Crucii pamantul este intotdeauna neted. Pentru el nici unul nu este mai egal decat ceilalti.

Impactul este unul cat se poate de evident, impact cu care Mantuitorul ii provoaca “Intelegeti voi ce v-am facut Eu” v.12 Ei devin slujitori, nu slugi, innobiland in acelasi timp acest statut perceput si atunci si acum in termeni peiorativi. Acest “voi sunteti datori” v 14 devine mod de viata pentru ei, neexistand alternative. Ei si apoi ceilalti urmau sa devina “robii vostri pentru Isus” ,din cauza lui Isus (trad. literala) 2 Cor 4:5 In pragul Sarbatorii mortii si invierii Regelui Slujitor este timp de evaluare, introspectie a ceea ce suntem si vrem sa facem. Nu cumva oare ne-am indepartat de iesle, de Cruce, prea mult, imprumutand din gloria efemera a lumii?

Daca as mai avea cateva ore de trait, ce as face cu ele? Mantuitorul nu a tinut un discurs, nu a prezentat esenta a tot ce i-a invatat pe ucenici pana atunci ci a continuat sa-I iubeasca neconditionat, crezand in schimbarea si ulterior dedicarea lor totala.

Sursa: Mersul Vremurilor

Ce are a face caracterul cu puterea?

Mă gândesc de ceva vreme la putere. Puterea care te autorizează. Cea care face din tine un lider. Ce este puterea? Ceea ce văd în jurul meu, mai ales în politică, nu mă convinge. Eu asociez puterea cu un caracter frumos. Unde vezi caracter ales la politicienii noştri? Sau la patronii noştri?
Oare de ce în lumea în care trăim azi nu se mai pune preţ pe valoare? Oare de ce azi contează „puterea” pe care o dă un buzunar burduşit de bancnote, dacă se poate, străine… aşa că suntem bombardaţi de nulităţi agramate care se erijează în lideri pe toate posturile de televiziune şi în toată mass-media?!
Aceştia sunt oamenii care ne reprezintă? Aceştia sunt oamenii care ne conduc? Aceştia sunt oamenii în a căror mâini stau destinele noastre?
Am văzut azi dimineaţă un film care demasca goana omului contemporan după senzaţional. Descria descoperirea filmului original de la Roswell şi apoi distrugerea lui, mascarada care a urmat în încercarea de a câştiga un ban în plus speculând foamea omului după dramatic. Filmul surprinde foarte bine spiritul de turmă şi lipsa de discernământ a omului de rând, felul în care autorităţile maschează lucruri pe care muritorul nu trebuie să le ştie pentru că n-ar ştii ce sa facă cu ele… cum să le explice, cum să le administreze.
Căutând pe internet definiţii ale puterii, am găsit câteva maxime şi citate din diverşi autori care m-au ajutat să stabilesc câteva jaloane în gândirea mea.
Abraham Lincoln spune: „Aproape toţi oamenii rezistă nenorocirilor. Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere.”
Asta am experimentat-o şi eu deseori. Am tot auzit că un om care suferă îşi şlefuieşte caracterul sau cam aşa ceva, dar adevăratul caracter al omului poate fi văzut numai când are putere: ce va face cu ea, cum se va purta cu alţi oameni? Albert Einstein este de părere că ar trebui să încercăm să fim oameni de valoare şi nu neapărat oameni de succes. Aş fi curioasă câţi din parveniţii de azi ar fi de acord cu el.
„Aceasta este puterea - să ţii în mâini frica altcuiva şi să i-o araţi.” spune Amy Tan şi eu tind să-i dau dreptate. Cam aşa sunt văzute lucrurile pe la noi. Şi atunci ce să facem? Să trăim într-un asemenea compromis grosolan care ne dezumanizează şi distruge valorile în care credem sau să ţinem fruntea sus cu riscul de a nu reuşi nimic în viaţă, după standardele care ne definesc ca oameni de succes?
Aşa că m-am gândit mult la ce spune David Brink: „Un om de succes este acela care poate construi o fundaţie solidă cu cărămizile pe care alţii le aruncă în el.”
După ce principii mai trăim azi? Sau, oare mai avem principii? Lăsăm mereu pe alţii să ne spună cum să trăim sau ce să facem sau trăim aşa cum ştim că e bine, facem lucruri care ne-ar ajuta să ţinem mereu fruntea sus?
Până la urmă puterea, ca mulţi alţi termeni, capătă în secolul nostru cu totul alte conotaţii decât cu ceva vreme în urmă, deşi dacă stau bine să mă gândesc, întotdeauna au existat excepţii care să confirme regula.
Piramida lui Maslow are pe ultima treaptă autorealizarea sau împlinirea nevoilor spirituale. Aş fi crezut că un om care tinde către realizare personală are şi valori care să-l motiveze, dar din ce văd, societatea se îndreaptă vertiginos către anularea principiilor şi valorilor sănătoase. Am eludat valorile familiei, am anulat legea care spune că sexul are parteneri de două genuri şi milităm pentru drepturile homosexualilor, am ignorat libertatea individului de a-şi alege religia, am impus „standarde” de neatins din punct de vedere material pentru a confirma statutul de om realizat, bombardăm tinerele generaţii cu imagini pline de vulgaritate, le dăm liber acces la imoralitate susţinând lipsa valorilor cu exemplul personal a unor „vedete” adulate. Ironizăm sinceritatea şi deschiderea, transparenţa în relaţii şi în viaţa publică sau politică promovând lipsa de educaţie şi parvenitismul.
Şi vrem să ne fie bine!
Ce este puterea şi ce facem cu ea? Nu avea dreptate Lincoln „Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere”? Oare s-a răsturnat lumea cu susul în jos sau aşa a fost mereu şi n-am văzut eu? De vreo 20 de ani mă întreb dacă soluţia este trăirea sub un glob de sticlă sau confruntarea acestor mizerii care ne otrăvesc viaţa transformând-o în iadul pe pământ?! Cum să faci asta când publicarea într-un blog personal a unei păreri personale atrage după sine proces în instanţă? Ce s-a întâmplat cu libertatea cuvântului într-o ţară care se crede şi se declară liberă? Cum să crezi că eşti într-o ţară liberă când cei aleşi să te conducă te manevrează după bunul lor plac încât începi să te îndoieşti de integritatea ta mintală atunci când ştii că lucrurile sunt într-un fel şi când ieşi din casă le vezi întoarse pe dos şi pare că nimeni nu se miră. Nimeni nu ia atitudine… nimeni nu încearcă să facă ceva… toţi se uită ciudat la tine ca şi cum ai fi vreun ciumat?
Încotro ne îndreptăm?
Sursa: adouasansa

Codul bunelor maniere vs codul proastelor maniere

Societatea contemporana este marcata de o lipsa acuta de respect fata de cel de alături. Obrăznicia a devenit un fel de cod uzual de relationare, începând de la lipsa de respect pe care ti-o arata angajatorul, pana la atitudinea de persoana ofensata a vânzătoarelor din anumite magazine care se simt deranjate de întrebările tale cu caracter informativ asupra produselor pe care le comercializează.
Arta replicii si conversatiei agreabile a devenit un capitol al codului bunelor maniere rezervat doar persoanelor cu pretentii academice, specifice înaltei societati. Prin conversatia agreabila înteleg acel tip de conversatie in care conlocutorul ne acorda un dialog civilizat lipsit de injurii, atitudini grobiene, atitudini menite sa ne creeze complexe de inferioritate.
Nu cu mult timp in urma am purtat un dialog cu o persoana, care isi sublinia convingerile profunde religioase, dar care datorita unor viziuni putin diferite, mi-a comunicat niste apelative injurioase, prin care isi exprima clar punctul de vedere. Desigur când cineva isi afirma convingerile profund religioase implicit isi afirma capacitatea de a purta o conversatie agreabila, in care eventualele contradictii de viziuni si le exprima in termeni non injurioti, eventual încercând sa isi explice punctul de vedere intr-o maniera in care interlocutorul sa fie determinat sa accepte acea viziune.
Esenta crestinismului se rezuma la dragostea fata de aproapele tău, lucru pe care C.S.Lewis il traducea prin empatie. Empatia este o forma de intuirea a relitatii realizata prin identificare afectiva. Empatia conducând la întelegerea si respectarea celui de langa tine in maniera in care noi ne dorim sa fim respectati si tratati. Este cea mai înalta forma de respect si întelegere pe care cineva ne-o poate oferi. De fapt crestinismul implica o relatie bidimensionala materializata printr-o corecta raportare la Dumnezeu, raportare realizata prin credinta si ascultare, subordonare si prin raportare la cel de langa noi intr-o maniera empatica
Cele doua planuri implicate sunt bideterminative, primul implicându-l pe cel de-al doilea si reciproc. Lipsa empatiei in relatie cu persoana de alături exclude subordonarea fata de Dumnezeu, dar subordonarea fata de Dumnezeu implica adoptarea unei atitudini empatice fata de cel de langa noi.
In alte cuvinte o atitudine de respect manifestata prin politete si lipsa de expresii injurioase nu tine in speta doar de nivelul de educatie, ci de dorinta de a respecta pe cel de langa tine, iar un crestinism lipsit de respect schimba dramatic definitia si sensul de statut religios, cele doua contravenind puternic.
Sursa: Un pas spre Infinit

marți, 28 octombrie 2008

Iubitul meu Tată din ceruri,



A trecut atât de mult timp de când nu Ţi-am mai scris, te rog iartă-mă, dar în noaptea aceasta m-am hotărât să o fac. Îmi amintesc de ultima scrisoare ce Ţi-am trimis-o. Ţi-o aminteşti, nu? Durere, lacrimi, singurătate, neînţelegere... toate acestea aşternute pe câteva coli de hârtie cu miros de mucegai. Da, mucegai! Prinsese până şi hârtia mirosul de mucegai din viaţa mea. Ţi-am cerut iertare că nu mai credeam în nimeni şi-n nimic, că nu mai puneam preţ nici măcar pe propria-mi viaţă... şi m-ai iertat! Mulţumesc!
Iar acum, am atâtea să-Ţi spun, Doamne! Ştii... am realizat în ultima vreme că viaţa mea e ca o sinusoidă, cu urcuşuri şi coborâşuri, bucurii şi suferinţe. De fapt e un drum ce duce spre Tine. Câteodată, ea, viaţa, are darul de a mă lua în mâinile ei şi de a mă scutura bine, vrând, parcă, să mă trezească din amorţire. Şi-atunci înţeleg un lucru: că Tu mă însoţeşti mereu, că eşti pentru mine Mâna întinsă ori de câte ori mă împiedic şi umărul pe care mă sprijin atunci când nu mai pot merge. De-atâtea ori rătăcesc pe cărările vieţii, pierzându-mă după false străluciri, dar Tu, Tată, mă treci ca o punte peste prăpastia din mine.
Sunt conştientă, mai mult ca niciodată, de faptul că viaţa trece ca un abur, iar pentru a fi fericită cu adevarat e timpul să îi dau valoarea cuvenită. Oare cum aş putea să Îţi mulţumesc că prin jertfa lui Isus m-ai transformat într-un abur ce se îndreaptă spre înălţimi, un abur în care razele soarelui se desfac arătând lumii curcubeul?!
Am ţinut din toată inima să-Ţi scriu scrisoarea aceasta. Ardea dorinţa în mine de a-Ţi mulţumi pentru toate bucuriile şi împlinirile vieţii mele, dar încă şi mai mult pentru toate lacrimile şi suferinţele, pentru că, mai ales acestea m-au adus mai aproape de Tine.
Îţi mulţumesc nespus de mult pentru armonia în care trăiesc, pentru scânteia de divinitate pe care mi-o insufli zilnic, pentru familie, prieteni şi pentru învăţătură.
Îţi mulţumesc că eşti Iubire şi că mi Te-ai arătat în îmbrăţişarea caldă a razelor de soare, în mângâierea picurilor de ploaie, în strălucirea stelelor pe cer, în verdele tare al ierbii şi în zâmbetul din ochii copilaşilor din jurul meu. Îţi mulţumesc că îmi îndrumi paşii pe calea ce trebuie să o urmez şi-mi alungi spaima de întuneric, făcând să răsară curcubeul.
Îţi mulţumesc că eşti Cuvânt. Cuvânt de laudă, de încurajare, Cuvânt ce îmi spune că pentru cineva chiar exist. Îţi mulţumesc că îmi îngădui să trăiesc între răsărit şi apus, răsărind chiar şi atunci când... apun.
Doamne, în timp ce-Ţi scriu aceste cuvinte, te simt în liniştea ce s-a lăsat în juru-mi! Ştiu că scrisoarea mea a fost citită deja de Tine şi cel mai probabil lucru e că Te pregăteşti să-mi scrii şi Tu. De aceea nu mai pierd nici o secundă! Îngenunchiez şi aştept în tăcere răspunsul Tău, Doamne!!!

Cu toată dragostea,
din partea fiicei Tale peaiubite

vineri, 17 octombrie 2008

JC-TV - SUA

Acum urmaresti JC-TV - SUA



Pentru a viziona postul JC-TV - SUA pe tot ecranul, faceti dublu click pe Media Player.


JCTV - un canal non-conformist pentru tineri, programul sau punand accentul pe videoclipuri, concerte, artisti crestini, diverse evenimente. O alternativa crestina la MTV.

Alfa Omega YouthTv

Acum urmaresti Alfa Omega YouthTv



Pentru a viziona postul Alfa Omega YouthTv pe tot ecranul, faceti dublu click pe Media Player.

YouthTv este un canal pentru tineri si copii, continand muzica, divertisment, filme, desene animate si programe pentru copii.

Alfa Omega Movies

Acum urmaresti Alfa Omega Movie



Pentru a viziona postul Alfa Omega Movie pe tot ecranul, faceti dublu click pe Media Player. Viziteaza situl Alfa Omega Tv.


Alfa Omega Movies este un canal cu filme si documentare crestine, asigurand un divertisment curat, o alternativa pentru tine si familia ta.

Film: Aurul nebunilor

Descriere: Thomas Brunner, de la o varsta foarte frageda este fascinate de pirate si de explorari. Ani mai tarziu, in 1986, primeste slujba ca seful echipei Societatea Exploratorilor pe o nava care calatoreste in toata lumea investigand diferite culture. Aceasta experienta confirma numai scopul lui in viata, acela de cauta comori pierdute. Determinat de a sparge codul unei harti a unei comori , Thomas calculeaza exact positia insulei si merge intr-acolo. Experientele supranaturale de pe insula il umplu de frica si activitati demonice puternice. Aceasta obsesie pentru comoara s-a transformat intr-un cosmar horror. In disperare el suna la o prietena de-a mamei sale, Georgetto, care lucra pentru Armata Salvarii. Ea in schimb, il pune in legatura cu Hans Kleimer, care il indruma catre Dumnzeu, "Adevarata Comoara".


Pentru a viziona filmul dati click pe butonul de pornire al player-ului,
tot ecranul, faceti dublu click pe Media Player

Sursa: AlfaOmega Tv

Film: Dreptul de a sti


Pentru a viziona filmul dati click pe butonul de pornire al player-ului,
tot ecranul, faceti dublu click pe Media Player

Sursa: AlfaOmega Tv

Film: Nu acesta este numele meu


Pentru a viziona filmul dati click pe butonul de pornire al player-ului

Sursa: AlfaOmega Tv

CrestinTv

Acum urmaresti CrestinTv






Pentru a viziona postul CrestinTv pe tot ecranul, faceti dublu click pe Media Player. Viziteaza situl CrestinTv.
Canalul CrestinTV este un canal pentru cresterea si zidirea trupului lui Christos, continand seminarii, predici si materiale informative si educationale pentru maturizarea credinciosilor.

Alfa Omega Tv

Acum urmaresti Alfa Omega Tv



Pentru a viziona postul Alfa Omega Tv pe tot ecranul, faceti dublu click pe Media Player. Viziteaza situl Alfa Omega Tv.


Canalul "Alfa Omega TV" este un canal interconfesional si interetnic al carui scop este sa promoveze valorile crestine printre romanii de pretutindeni, de orice denominatie sau apartenenta religioasa.

Speranta Tv







Download the Adobe Flash Player!





Credo Tv

Acum urmaresti Credo Tv



Pentru a viziona postul Credo Tv pe tot ecranul, faceti dublu click pe Media Player. Viziteaza situl Credo Tv.

luni, 6 octombrie 2008

Fii multumitor!

Fii multimitor…
…ca nu ai deja tot ce iti doresti, pentru ca daca ai avea totul, ce motiv te-ar mai indemna sa faci ceva?
…cand nu stii ceva, pentru ca atunci ai prilejul sa inveti!
…pentru momentele dificile; in aceste momente tu poti sa cresti!
…pentru limitele tale, astfel poti sa realizezi imbunatatiri!
…pentru orice noua provocare, pentru ca atunci iti demonstrezi puterea si caracterul!
…pentru greselile tale, pentru ca ele te vor invata lectii valoroase!
…atunci cand esti obosit; asta inseamna ca ai facut ceva! Este usor sa fii multumitor pentru lucrurile bune!

O viata implinita o vor avea acei care vor fi multumitori si in momentele dificile! Multumirea poate transforma negativul in pozitiv! Gaseste deci o cale de a multumi pentru probleme si atunci ele vor deveni binecuvantare.

Film: Tacerea sufletului


Pentru a viziona filmul dati click pe butonul de pornire al player-ului

Sursa: AlfaOmega Tv

Descopera-ti talentul (Ascendent - Emisiune pentru tineri)


Pentru a viziona emisiunea dati click pe butonul de pornire al player-ului.

Ascendent - Emisiune pentru tineri
Sursa: AlfaOmega Tv

marți, 27 mai 2008

Creştinii pot avea depresii?


Poate un creştin să fie deprimat? Hmm… cuvintele parcă se contrazic, nu prea se potrivesc. Cu siguranţă e un semn că ceva nu e în regulă în viaţa acelui creştin şi că ceva trebuie adus în faţa Domnului… mai mult ca sigur că este un semn al păcatului din viaţa lui.
Mulţi oameni gândesc în felul acesta. Biblia nu îl confirma, ci din contră! Ilie spunea: “Acum, Doamne, ia-mi sufletul!” (1 Împăraţi 19:4). Cuvintele lui Isus, când se ruga în gradină, au fost: “Sufletul meu este cuprins de o întristare de moarte” (Matei 26:38) .
Biblia este mult mai binevoitoare decât mulţi dintre noi, arătându-ne că e în regulă să fii deprimat uneori şi dacă eşti deprimat, nu înseamnă neapărat că ceva e în neregulă cu tine.
Din păcate, mulţi dintre prietenii noştri creştini ne pot fi cei mai mari duşmani într-o astfel de situaţie (în depresie)! De ce credeţi că spun asta?
-> întrebarea de la început rămâne valabilă...
Alina E. A (sursa: Reper)

Împlineşti planurile care le faci?

Trebuie să înţelegem ce ni se întâmplă, pentru că nu putem depăşi ce nu conştientizăm. Adevărata credinţă se hrăneşte cu teama pe care vrăjmaşul o aruncă în noi. Avem cu toţii puterea să facem orice, dar avem oare şi voinţa?Toate situaţiile prin care trecem au loc după un plan bine definit. Oamenii fac planuri, Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi, dar şi Satan are un plan. Trăim fie că dorim sau nu, după un plan. Viaţa se compune din mai multe planuri mici. Planul este locul de unde începe un obicei. Dacă facem un plan bun şi-l împlinim mereu, acesta va deveni un obicei bun.

Avem obiceiuri dăunătoare sănătăţii, slujbei, sau umblării noastre cu Hristos? Înseamnă că am urmat nişte planuri greşite. Satan este interesat să ne arate un plan antagonic planului lui Dumnezeu. Ai împlinit toate planurile pe care le-ai făcut? Aceasta va fi întrebarea pe care o va adresa Mântuitorul când vom sta în faţa scaunului de judecată şi evaluare. Dacă nu vom putea să răspundem cu un ,,DA“ sincer……. următoarea întrebare va fi ,,de ce nu ?“ Ce facem nu trebuie să afirme, ci trebuie să confirme. Oamenii cu o gândire sănătoasă îşi dau seama că lucrurile au legătură între ele şi că ceea ce fac astăzi va influenţa într-un fel ziua de mâine.

Mulţi trăiesc la întâmplare fără un plan, fără o ţintă şi nici măcar nu anticipează consecinţele. Sunt şi oameni care trăiesc în sfera probabilului, nu în sfera posibilului. „Probabil că nu o să am niciodată bani, copii, maşină, casă; probabil voi divorţa.“ Acum sincer, chiar dacă nu faci niciun plan, trăieşti deja după un plan. Multe guri vorbesc despre un plan, dar puţine minţi gândesc un plan.Dacă ai făcut un plan, şi anume să-l urmezi pe Hristos, află că nu vei primi curând o felicitare din partea diavolului. El va încerca să te atace în punctele tale vulnerabile, şi chiar dacă nu crezi că există, el va lucra ca şi anonim. Nici măcar apropiaţii tăi nu vor sărbători succesul tău. Succesul naşte deseori nemulţumire. De multe ori ne uităm la recoltele bogate ale altora, dar niciodată nu vom şti cu ce sacrificii şi câtă sămânţă au semănat.

Doar prin rugăciune se poate ajunge la succes. Dumnezeu este tot timpul ocupat să răspundă la rugăciunile copiilor Săi. Rugăciunea face ca situaţia ta să treacă în mâinile lui Dumnezeu, altfel, ea este ori în mâinile tale, ori în mâinile vrăjmaşului. Dacă nu te rogi, cel mai bun lucru care ţi se poate întâmpla este să nu păţeşti nimic. Vrăjmaşul nu-L poate opri pe Dumnezeu să te binecuvânteze.

Ai făcut un plan şi acum te plângi pentru ceea ce nu ai, în loc să te bucuri pentru ceea ce ai. Planul tău te-a adus în locul unde vezi că nu ai reuşit şi cauţi scuze, sau, mai rău, ai o părere proastă despre cei care umblă în biruinţă. Poate vorbeşti neîncetat despre nedreptatea din viaţa ta şi despre cum ai fost tratat şi neînţeles.

A fi credincios înseamnă a fi plin de roada Duhului Sfânt (vezi Gal. 5.22-23). Aceste atribute aduc percepţii diferite din partea celor necredincioşi. Semenii cred că noi nu ştim să vorbim, să ne comportăm, să evaluăm, să trăim, să facem şi să urmăm un plan. Adevărul este că nici nu ştim. Credinţa ne plasează tot timpul în grupul minoritar. Planurile noastre au altă destinaţie, alte forme de manifestare şi de înţelegere. Ele nu se potrivesc cu cele ale semenilor noştri şi ar părea că au dreptate.

Cei ce nu fac planuri au mai multe scuze: poate că nu ştiu de unde să înceapă, nu au fost învăţaţi, nu vor sau le este frică de eşec. Ar putea fi intimidaţi de eşecurile din trecut. Toate la un loc fac parte din strategia diavolului, în lupta lui pentru supremaţie.Vestea bună este că lupta a fost câştigată de Isus pe cruce. A stabili un plan cere timp, disciplină, curaj, perseverenţă, sinceritate şi pers-pectivă. Fă un plan principal şi urmează-l! Aşa, toate planurile tale zilnice se vor încadra în planul tău principal.

Scrie planul pe hârtie şi citeşte-l des (vezi Hab. 2.2). Creionul cel mai scurt este de preferat unei lungi memorii.

articol de Aurel Preda

pledorie femeii, pledorie TIE

Geneza

Create de Dumnezeu si obiect al adoratiei barbatilor, femeile sunt un amalgam sublim de emotii, sentimente si trasaturi fizice. Mai intai, a fost Adam. Apoi Eva, pentru a ii suprima siguratatea. Sau, cel putin, asa stim noi. Dar daca Eva a fost creata in scopul optimizarii rasei umane?

Plasmuita precum un miez, din esenta masculina, femeia este o specie unica, deosebita, creata parca din dorinta de perfectionare a succesorilor muritori. A fost creata din iubire, pentru a fi iubita. Antagonic barbatului, femeia poseda nu doar particularitatile lui, ci mult mai mult decat atat. Nascuta din miracol, ea insasi este un miracol. “Sculptura” divina si splendida, are daruri si puteri aproape supraomenesti.

Idealul uman

Te farmeca, te ispiteste si te atrage in mrejele ei asemenea unei sirene… Te iubeste si te ridica pe piedestalul glorios al nemuritorilor, acela din al noulea cer. Te converteste in ceea ce nici macar tu nu stii ca vrei sa te preschimbi.

Ea este:

- Ariadna ce te calauzeste cand te simti ratacit si pierdut in labirintul existentei tale.

- Oglindirea feminina a lui Samson, capabila sa invinga tot, insa prea capabila de a fi umana si vulnerabila.

- Lumina serafica si realitatea crunta descoperita de om in Mitul Pesterii, al lui Platon.

- Reprezentarea lui Sisif: persecutat, dar niciodata fara ambitie, mereu in cautarea beatitudinii si a unui final encomiastic.


Alungarea din Rai

Nici macar alungarea din Rai nu se poate numi colaps… Oare marul ispititor si otrava infiltrata in ratiunea ei nu sunt doar pretexte pentru a motiva cumva aspiratiile Creatorului de a ne fauri pe noi, restul, de a duce mai departe semintia acestei fiinte aproape perfecte? Ar fi fost oare de dorit sa dainuiasca un singur exemplar din aceasta paradiziaca “opera” de arta? Este, pana la urma, caderea din Rai, o tragedie acuta? Am mai fi fost noi inzestrate de o asemenea multitudine de aptitudini daca nu am fi fost “gratiate” in urma fiascoului edenic? Nemuritoare fiind, nu s-ar fi regasit Eva mai degraba intr-un proces de involutie, decat intr-unul de ascendenta a treptelor genezei? Prin ce minune teribila am mai fi existat noi, clinoroamele chintesentei feminine?

De ce?

Continuand seria intrebarilor, finalizez cu o ultima dilema: totusi, de ce a fost Eva predestinata lui Adam? Sau, mai bine spus, de ce nu a creat Dumnezeu tot un alt barbat, mai virtuos, mai apt, mai inzestrat, mai iscusit, mai abil? Oare nu din dorinta de procreare? Un lucru este clar: barbatului i-a fost menita femeia.

Si totusi, revenind la afirmatia de la originea celor spuse, de ce as iubi o femeie, cand mi-a fost harazit, precum si celorlalte femei, barbatul?

Pledoarie TIE, femeii!

Pentru ca o femeie stie sa iubeasca o alta femeie. Pentru ca orice mister al ei devine notorietate. Pentru ca stie sa zambeasca chiar si atunci cand se simte rapusa; ba mai mult, este perfect capabila de a transmite energia ei pozitiva si celorlalti. Pentru ca poarta in privire si cerul, si pamantul, si aerul, si apa, si focul ce iti mistuie si trupul si sufletul. Pentru ca este incredibil de frumoasa, gingasa si gratioasa, indiferent de momentul zilei sau de starea de spirit. Pentru ca in fiecare lacrima a ei varsata se ascund toate emotiile pamantesti si cele ceresti, indefinibile prin cuvinte, toate portretele barbatilor ce au pasit violent in viata ei, si i-au strapuns cu brutalitate inima. Pentru ca in ea regasesti fiecare frunza cazuta toamna din copaci si nostalgia pe care o trezeste, fiecare fulg picat iarna din cer si imortalizat apoi pe fereastra casei, fiecare ghiocel renascut precum pasarea Phoenix si fiecare fir de nisip avantat de briza marii catre necunoscut. Pentru ca este ansamblul desavarsit dintre diafan si diabolic. Pentru ca stiu sa se faca adorate de cei din jur prin complezenta, docilitate, sinceritate absoluta sau dominare. Pentru ca sunt tot mai lipsite de inhibitii si de temeri. Pentru ca urca treapta cu treapta scarile sociale, datorita ambitiei, inteligentei, competentei, comunicativitatii si spiritului deschis. Pentru ca au cele mai frumoase forme fizice si un contur estetic fara cusur. Pentru ca iti pot mentine cumpatul sau te pot purta pe culmile placerii si ale desfraului. Pentru ca se ivesc neasteptat si stiu sa te surprinda. Pentru ca manifesta cel de-al saselea simt. Pentru ca nu se simt incatusate de nimeni si de nimic…

Pentru ca sunt ele insele… Pentru ca esti tu

Imaginea conteaza...

Caracterul si imaginea noastra sunt reflectate de ceea ce purtam si de modul cum ne imbracam. Hainele si infatisarea exterioara arata ceea ce suntem, caracterul crestin si valorile morale ce le detinem fiecare. Si pentru ca trebuie sa fim placuti lui Dumnezeu si prin infatisarea exterioara, noi, copiii Lui, trebuie sa ne raportam la standardele Sfintei Scripturi, astfel incat sa fie o stransa legatura intre viata interioara si aspectul exterior.

In Noul Testament (1Tim.2:9,10; 1Petru 3:3,4) gasim sfaturile apostolilor Pavel si Petru cu privire la infrumusetarea inimii cu un duh smerit si linistit, accentul fiind pus mai mult pe omul din launtru, acestea fiind mai de pret decat hainele si podoabele, referindu-se cu precadere femeilor. Astfel, femeia trebuie sa se imbrace decent, cuviincios, smerit, aratand respect fata de Dumnezeu, fata de sine si fata de semeni.


Eu consider ca suntem create de Dumnezeu sa reflectam frumusetea Lui prin intreaga noastra fiinta. Dorinta de a aparea bine in fata celor din jur nu este rea cand este corect motivata, cand se face in mod corect, in nici un caz ostentativ sau din mandrie, si daca exista acel ECHILIBRU; extravaganta se naste din exces. Consider ca este important sa pastram acest echilibru. Eu personal a trebuit sa gasesc acest echilibru si l-am gasit (ma aflam la acea extrema a smereniei impuse, dusa pana la maxim-maximorum). Nu trebuie sa exageram in preocuparea pentru aspectul exterior, dar nici nu trebuie sa il neglijam.


Un caracter bland si linistit nu va fi observat daca aspectul exterior lasa de dorit, datorita unei false intelegeri a sfinteniei. Si pentru ca nu sunt superficiala in nimic din tot ceea ce fac, consider ca a te ocupa si de aspectul exterior nu este pacat, aspect exterior insemnand: decenta, bun gust, simplitate dar si eleganta, potrivit la ocazie, si nu in ultimul rand, potrivit Cuvantului lui D-zeu. Iar pentru mine frumusetea interioara nu-i o vorba goala, consider ca trebuie sa reiasa, nu sa fie spusa.


Evitand extremele (indiferenta fata de infatisarea exteterioara-atentia excesiva acordata) si pastrandu-ne echilibrul si controlul de sine, putem fi placuti lui Dumnezeu si in acest aspect al vietii noasre. (sursa: Adevarul Unic)

luni, 26 mai 2008

scrisoare de la Dumnezeu

Software-ul biblic "Micul Teolog", de la Gaius - versiunea 04

Micul Teolog



Este un program gratuit pentru studiu Biblic aprofundat, in limba romana.
Cuprinde:
- Scrieri: Biblia cu trimiteri (mai multe limbi, mai multe versiuni), Cometariul Biblic AZS si EGW, Scrierile EGW, 736 Imnuri crestine
- Motor pentru cautare instant in toate scrierile.
- Modul pentru afisarea si redarea imnurilor crestine (pentru biserici) cu posibilitatea comutarii in timp real intre vocal / instrumental.
- Modul pt. proiectia rapida (in biserici) a textelor biblice,
- Suport dual-monitor pentru proiectia in biserici
- Se actualizeaza singur de pe internet

Zambetul sincer :)


Prin zambet transmitem mesaje nonverbale de satisfactie, admiratie sau bucurie – deci zambetul este un semn al limbajului mimic. In timpul zambetului organismul se repara, se invioreaza, intinereste. Ne-am gandit sa avem un loc unde sa putem sa ne expunem povestirile, “glumele” cu caracter crestin.



Fa-i si tu pe altii sa zambeasca!

ma iubesti!


M-am trezit într-o dimineată devreme ca să admir răsăritul soarelui.Ah, frumusetea creatiei lui Dumnezeu nu poate fi redată în cuvinte! În timp ce priveam răsăritul de soare, I-am adus laude lui Dumnezeu pentru frumusetea lucrării Lui. Stând acolo, am simtit prezenta Domnului alături de mine.

- Mă iubesti? - m-a întrebat El.

- Bineînteles că Te iubesc, Doamne, I-am răspuns eu. Tu esti Domnul si Mântuitorul meu.

- Dacă ai fi handicapat fizic, M-ai iubi si atunci?Eram descumpănit. Mi-am privit mâinile si picioarele si restultrupului, întrebându-mă oare câte lucruri n-as mai putea face dacă as fi handicapat, lucruri pe care acum le socotesc normale. Si I-am răspuns:

- Doamne, n-ar fi deloc usor, dar tot Te-as iubi!

Atunci Domnul m-a întrebat din nou:

- Dacă ai fi orb, ai iubi oare si atunci creatia Mea? Dar pe Mine, M-ai mai iubi? Cum as putea iubi ceva ce n-as putea vedea? Dar m-am gândit la toti oamenii orbi din lume si la faptul că multi dintre ei Îl iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui, si I-am răspuns:

- Mi-e greu să mă gândesc la asa ceva, dar tot Te-as iubi!

Domnul m-a întrebat:

- Dar dacă ai fi surd, ai asculta Cuvântul Meu?

Cum as putea asculta, dacă as fi surd? Atunci am înteles: ca să asculti Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie doar să auzi cu urechile, ci trebuie să asculti cu inima! Si I-am răspuns:

- Doamne, nu ar fi usor, dar as asculta Cuvântul Tău!

Atunci Domnul m-a întrebat:

- Dar dacă ai fi mut, ai lăuda Numele Meu si atunci?

Cum l-as putea lăuda fără glas? Am înteles din nou: Dumnezeu vrea să-i cântăm din inimă si din suflet. Sunetele nu au mare importantă; si noi nu-L lăudăm pe Dumnezeu doar cu cântări, ci chiar si atunci când suntempersecutati si-I aducem slavă lui Dumnezeu prin recunostinta noastră.

Asa că I-am răspuns:

- Chiar dacă nu as putea cânta cu buzele, inima-mi tot Ti-ar lăuda Numele, Doamne!...

Si Dumnezeu m-a întrebat din nou:

-Mă iubesti cu adevărat?

Cu îndrăzneală si pe deplin convins, I-am răspuns:

- Da, Doamne! Te iubesc pentru că esti singurul Dumnezeu adevărat!

Am crezut că am răspuns bine, dar Domnul m-a întrebat:

- Dacă mă iubesti, de ce păcătuiesti?

- Doamne, sunt doar un om, nu sunt perfect!

Dar Domnul m-a întrebat:

- De ce…

- De ce în vremuri de pace si bunăstare te îndepărtezi de Mine? De ce numai în vremuri de necaz te rogi din toată inima? Cuvintele mi-au amutit pe buze. Lacrimile au început să-mi joace în priviri…Domnul a continuat:

- De ce cânti numai la adunare? De ce cânti numai în ceasul deînchinare? De ce te rogi atât de egoist? De ce vorbesti atat de putin cu mine si nu vrei sa-mi spui tot ce ai pe inima? De ce îmi esti necredincios?

Si lacrimile au început să-mi curgă pe obraz...

- De ce ti-e rusine de Mine? De ce nu le împărtăsesti si altora Vestea Bună? De ce în vremuri de prigoană cauti ajutor la oameni si nu alergi la Mine? De ce cauti scuze atunci când îti dau ocazia să slujesti în Numele Meu?

Am încercat să răspund, dar nu am găsit nici un răspuns. Ce-as fi putut răspunde?...

- Esti binecuvântat cu viată. Te-am creat să n-o irosesti. Te-am binecuvântat cu talente, dar tu fugi de Mine. Ti-am revelat Cuvântul Meu, dar nu te adâncesti în el. Ti-am vorbit, dar nu M-ai ascultat. Zilnic Mi-am reînnoit bunătătile si îndurarea fată de tine, dar ti-ai întors privirile de la Mine. Ti-am trimis dintre slujitorii Mei, ca să te îndrume, dar aistat nepăsător si i-ai respins. Ti-am auzit rugăciunile si ti-am răspuns la timpul potrivit - nici una n-a rămas fără răspuns!... Te întreb acum: Mă iubesti TU cu adevărat?

N-am putut răspunde. Cum să-I fi răspuns? Mă coplesise rusinea! N-aveam nici o scuză. Cu inima zdrobită si lacrimi pe obraz, am murmurat:

- Doamne, iartă-mă! Nu sunt vrednic să mă numesc copilul Tău!

Dar Domnul mi-a răspuns:

- Tu esti al Meu prin har, si nu prin merit!

- ...Doamne, vei continua să mă iubesti?... De ce, Doamne, de ce mă iubesti?

- Te iubesc pentru că te-am creat. Esti copilul Meu si nu te voi părăsi niciodată. Când plângi, Mi-e milă de tine si plâng împreună cu tine. Când strigi de bucurie, râd si Eu cu tine. Când esti descurajat, am cuvinte de încurajare pentru tine. Când cazi, sunt acolo să te ridic. Când esti obosit, te port pe bratele Mele. Dragul Meu, Eu voi fi cu tine până la sfârsitul zilelor si te voi iubi întotdeauna!

Niciodată nu am plâns cu atâta amar. Cum putusem zdrobi cu atâtanepăsare inima lui Dumnezeu? Încă neîncrezător, L-am întrebat printre lacrimi:

- Doamne, cât de mult mă iubesti?

Domnul Si-a deschis bratele, iar privirea Lui mă chema stăruitor la pieptul Lui - în palme I-am zărit semnul cuielor! Si brusc am înteles - acceptase să moară în locul meu pe Calvar!

- Domnul meu si Mântuitorul meu, am soptit, prăbusindu-mă la picioarele Lui. Si pentru prima dată m-am rugat cu adevărat...

-Anonim

adevaratele valori


duminică, 25 mai 2008

Internetul: binecuvântare sau blestem?

Descarca predica fratelui Vladimir Pustan


De ceva vreme, mă tot frământă această întrebare, internetul este binecuvântare sau blestem? Am pornit în căutarea răspunsului, punându-mi o serie de întrebări complementare, la care să găsesc răspunsul mai uşor, în final încercând să-mi lămuresc marea dilemă.

Internetul este o lume virtuală sau una reală?

Pe seama acestei întrebări, aparent simplă, s-au creat multe polemici care inevitabil au dus la împărţirea părerilor în cel puţin două tabere. Unii puţin mai conservatori, după părerea mea, susţin ideea că internetul este doar o lume virtuală care nu are de-a face cu lumea noastră, dar în acelaşi timp există şi o bună parte care susţine cotnrariul.

Susţinătorii teoriei, că internetul este doar o “lume virtuală”, se bazează pe argumentul că, internetul nu este ceva palpabil. Ei afirmă că cei care alcătuiesc această lume, în majoritatea cazurilor nu-şi declară identitatea reală, folosindu-se de nickname-uri sau profile false. O altă chestiune ridicată de ei ar fi cea a scrisorilor “impersonale”, prin e-mail. Astăzi nu se mai scriu scrisori cu mâna, necaligrafic, emanând parfumul inconfundabil al sudorii scriitoriceşti. Bunicii noştri încă îşi păstrează toate scrisorile într-o cutie veche de lemn, cu care se laudă şi astăzi. Acum mulţi şi-au creat o lume a lor, crezând că au o grămadă de prieteni virtuali, dar în realitate sunt nişte singuratici.

De cealaltă parte a baricadei sunt cei care într-un fel sau altul au de-a face cu realitatea ascunsă a internetului. Ei afirmă că internetul este de fapt o lume reală, dar într-un spaţiu virtual, bazându-se pe câteva chestiuni fundamentale ca: rapiditatea, uşurinţa, costul redus, cu care informaţia circulă şi mai ales paleta largă a oamenilor care au acces la informaţie. Un alt adevăr ar fi cel al spaţiului relativ nelimitat şi al stocării tuturor informaţiilor într-o arhivă imensă, care creează o bază de date uşor de accesat.

Ce impact are internetul asupra creştinului?

Şi aici putem vorbi despre o împărţire în două tabere. O parte a taberei e reprezentată de singuratici, care îşi creează propria lor lume, crezând că în lumea virtuală nu există un Dumnezeu real ci doar unul creat de ei, permiţându-şi să privească lucruri imorale, invocând pretextul că ei de fapt nu înfăptuiesc păcatul. Tot aici îi putem include şi pe cei care au biserici create doar pe internet, la care sunt înscrişi ca membri, urmărind slujbele religioase direct pe internet, acasă, într-un fotoliu confortabil. Alţii şi-au creat pagini web, pe care poţi să te spovedeşti, mărturisidu-ţi păcatele şi primind “răspunsuri”.

O altă parte a utilizatorilor creştini sunt cei care folosesc internetul în mod util, simplificându-şi treburile cotidiene sau chiar desfăşurându-şi job-ul. În ultima perioadă au apărut o mulţime de site-uri, blog-uri creştine, care încearcă să răspândească mesajul evangheliei într-o lume a virtualităţii.

Eu cred că astăzi internetul are un impact tot mai mare în lumea creştină, dovadă fiind creşterea numărului de utilizatori pe internet şi implicit a celor care vizitează site-uri creştine.

Sunt dependent de internet?

Când am lansat prietenilor mei întrebarea dacă internetul îi stăpâneşte, sau dacă a devenit un mic dumnezeu pentru viaţa lor, în unanimitate au răspuns NU, motivând că pot renunţa oricând la utilizarea lui. În realitate studiile de specialitate ne spun că pe zi ce trece tot mai mulţi oameni devind dependenţi de internet şi de telefonul mobil.

Mulţi tineri au ajuns să petreacă peste opt ore într-o zi în faţa calculatorului, renunţând la a mai mânca sau ieşi în oraş la o plimbare cu vechii prieteni. De aici se nasc multe neînţelegeri şi certuri, care uneori degenerează în destrămarea unor familii.

Un alt studiu ne arată că numărul celor care se căsătoresc la o vârstă înaintată este în creştere, pentru că ei găsesc împlinirea nevoilor în lumea virtuală, problemele financiare trecând pe locul doi.

Şi totuşi etica…

Pentru mulţi azi a fi moral este doar un concept abstract, care nu are nici o aplicativitate în lumea lor virtuală. Cred că etica se vede încă din conversaţiile noastre de pe mirc sau yahoo messenger până la site-urile pe care le vizităm.

Un tânăr creştin, care se ocupă cu service-ul computerelor, mărturisea că în meseria lui, din păcate, a găsit foarte puţine calculatoare curate. La televizor sunt anumite restricţii în vizionarea programelor (pătrat roşu) şi difuzarea lor doar la ore târzii, pe când internetul îţi oferă totul live fără restricţii de oră sau mai ştiu eu ce.

Multe păcate au început doar de la o privire întâmplătoare sau intenţionată pe un site porno. De la o privire s-a ajuns la gând, apoi la fapte, iar pe urmă la remuşcări…

La întrebarea “Cine are doar programe şi muzică licenţiate?”, adresată la o conferinţă de tineret, nu s-a ridicat nici o mână. Pe tot globul se piratează, dar asta nu este o scuză. În Europa se vând la colţul străzii CD-uri piratate cu tot felul de programe şi muzică nou apărută, cu un euro bucata.
La noi, în mediul creştin, muzica şi predicile cirulă cu o rapiditate uluitoare, unele chiar înainte de a fi lansate oficial. Dar aici şi artiştii au vina lor, datorită preţurilor exagerate pentru CD-urile scoase aproape săptămânal şi care în realitate costă doar 3 sau 4 lei, precum şi editurile creştine care practică preţuri exagerate. După părerea mea, cărţile şi CD-urile din mediul evanghelic creştin ar trebui să coste cel mai puţin de pe piaţă.

Computerul, internetul este o invenţie bună/rea sau una neutră?

Poate că în zilele noastre sunt oameni care nici nu ştiu de unde se porneşte un computer şi nu au avut de a face cu unul, dar duc o viaţă normală, fără stresul acela cotidian. Sunt şi oameni pentru care locul de muncă este calculatorul, iar o pană de curent îndelungată ar produce consecinţe dezastruoase, putând afecta chiar şi economia unei ţări.

Ca majoritatea invenţiilor omului, computerul şi internetul aduc beneficii imense, dar o dată cu ele vin şi unele riscuri. Internetul ne face mai tari, dar şi mai vulnerabili. Unii folosesc internetul ca să crească, să devină mai buni. Alţii, folosindu-l devin mai răi.

Întrebarea generală devine una personală: pentru mine internetul este o binecuvântare sau un blestem?


Daniel Chiriguţ

Anunta-ti prietenii!

Trimite mai departe!
Spune prietenilor tai despre ofeliedepaine.blogspot.com. Da click pe imagine si trimite toturor prietenilor din lista ta de yahoo messenger.