Search:
luni, 15 decembrie 2008
scrisoare catre mos craciun
vineri, 5 decembrie 2008
MUZICA, BINECUVANTARE SAU BLESTEM
luni, 17 noiembrie 2008
Ce ai face daca ai avea doar cateva ore de trait?
Totusi, ce ai face cu ultimele ore din viata?
In Evanghleia dupa Ioan capitolul 13 este prezentata ceea ce se numeste ultima Cina a Mantuitorului, cu cateva ore inainte de arestare si apoi crucificare. Mantuitorul stia ca sunt ultimele ore din viata pamanteasca si ni se spune ca i-a iubit pe ai Sai si i-a iubit pana la capat v 1. In cele ce urmeaza as dori sa vedem cum se manifesta iubirea consecventa a Mantuitorului si care este impactul, cum amprenteaza aceasta iubire existenta ucenicilor respectiv a noastra.
Face abstractie de propriul statut v. 3-5
Mantuitorul este una in esenta cu Tatal si Duhul, nu dumnezeu ci Dumnezeul. Toata istoria Universului, micro si macrocosmosul sunt opera Lui, “are toate lucrurile in maini” ceea ce inseamna ca are toata auroritatea posibila nu doar puterea. Cu toate acestea spala picioarele unor pescari din Galileea. In cultura Orientului de atunci erau cateva reguli, cutume, cu privire la spalarea picioarelor. Daca cel care te vizita era inferior ca statut social ii puneai la dispozitie apa, ligheanul si un stergar urmand ca el sa se spele. Daca era egal ca statut social, puneai un rob sau pe cineva din casa sa-I spele picioarele. Daca iti era superior trebuia , ca gazda, sa-i speli picioarele. Intelegem acum ezitarea lui Petru ca Mantuitorul sa-I spele picioarele. Mai este un element tulburator in aceasta naratiune si anume verbul a incinge v. 4. Era actiunea prin care un animal era injugat, pus in jug. Chiar daca este un alt context dar ca atitudine similar, in Filipeni 2:4 ni se spune ca Mantuitorul s-a dezbracat pe Sine Insusi luand chip de rob (a renuntat la orice reputatie, s-a golit..) Cat de inoportuna apare pleiada de titluri, functii langa numele ce-l avem, uneori greu de distins.
ubirea consecventa a Mantuitorului nu este un discurs demagogic, de circumstanta ci actiune asumata cu tot ce inseamna aceasta. El nu isi pierde din autoritate v 16 Robul nu este mai mare decat domnul sau ci dimpotriva la picioarele ucenicilor Mantuitorul ramane Dumnezeul intrupat, Logosul schimbator de istorie.
Face abstractie de statutul ucenicilor v. 3, v.6, v.12a,
Cine sunt ucenicii? Simpli pescari, necarturari (agramatos), oameni de rand, ezitanti. Cu exceptia fiilor lui Zebedei, cu o conditie sociala cel mult obisnuita. Iuda Iscarioteanul Il vinde pentru 30 de arginti, Petru pentru nimic, Natanael circumspect chiar ironic, Toma un pragmatic prin excelenta, toti, cu excepti a lui Ioan, fug cand Mantuitorul este aresta si apoi batut, rastignit. Iar Mantuitorul, care aude zgomotul gandurior noastre stie absolut totul despre ei . Cu toate acestea, le spala picioarele facand abstractie de ce sunt si fac, privind la ce vor deveni si vor face. Cand te asezi la picioarele cuiva sa I le speli nu ai cum sa-I vezi galoanele sau lipsa lor.
“Vreau sa iubec pe fratii mei
Cu tot ce am in piept mai scump
Vreau sa doresc tot ceru’n ei
Dar sa-I iubesc asa cum sunt”
Costache Ioanid
Iubirea consecventa a Mantuitorului nu ia in considerare pozitia sociala a celor slujiti, nefacand discriminare, nici macar discriminare pozitiva. El este acelasi pentru toti in dragostea lui pentru ei, deoarece la piciorul Crucii pamantul este intotdeauna neted. Pentru el nici unul nu este mai egal decat ceilalti.
Impactul este unul cat se poate de evident, impact cu care Mantuitorul ii provoaca “Intelegeti voi ce v-am facut Eu” v.12 Ei devin slujitori, nu slugi, innobiland in acelasi timp acest statut perceput si atunci si acum in termeni peiorativi. Acest “voi sunteti datori” v 14 devine mod de viata pentru ei, neexistand alternative. Ei si apoi ceilalti urmau sa devina “robii vostri pentru Isus” ,din cauza lui Isus (trad. literala) 2 Cor 4:5 In pragul Sarbatorii mortii si invierii Regelui Slujitor este timp de evaluare, introspectie a ceea ce suntem si vrem sa facem. Nu cumva oare ne-am indepartat de iesle, de Cruce, prea mult, imprumutand din gloria efemera a lumii?
Daca as mai avea cateva ore de trait, ce as face cu ele? Mantuitorul nu a tinut un discurs, nu a prezentat esenta a tot ce i-a invatat pe ucenici pana atunci ci a continuat sa-I iubeasca neconditionat, crezand in schimbarea si ulterior dedicarea lor totala.
Sursa: Mersul Vremurilor
Ce are a face caracterul cu puterea?
Oare de ce în lumea în care trăim azi nu se mai pune preţ pe valoare? Oare de ce azi contează „puterea” pe care o dă un buzunar burduşit de bancnote, dacă se poate, străine… aşa că suntem bombardaţi de nulităţi agramate care se erijează în lideri pe toate posturile de televiziune şi în toată mass-media?!
Aceştia sunt oamenii care ne reprezintă? Aceştia sunt oamenii care ne conduc? Aceştia sunt oamenii în a căror mâini stau destinele noastre?
Am văzut azi dimineaţă un film care demasca goana omului contemporan după senzaţional. Descria descoperirea filmului original de la Roswell şi apoi distrugerea lui, mascarada care a urmat în încercarea de a câştiga un ban în plus speculând foamea omului după dramatic. Filmul surprinde foarte bine spiritul de turmă şi lipsa de discernământ a omului de rând, felul în care autorităţile maschează lucruri pe care muritorul nu trebuie să le ştie pentru că n-ar ştii ce sa facă cu ele… cum să le explice, cum să le administreze.
Căutând pe internet definiţii ale puterii, am găsit câteva maxime şi citate din diverşi autori care m-au ajutat să stabilesc câteva jaloane în gândirea mea.
Abraham Lincoln spune: „Aproape toţi oamenii rezistă nenorocirilor. Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere.”
Asta am experimentat-o şi eu deseori. Am tot auzit că un om care suferă îşi şlefuieşte caracterul sau cam aşa ceva, dar adevăratul caracter al omului poate fi văzut numai când are putere: ce va face cu ea, cum se va purta cu alţi oameni? Albert Einstein este de părere că ar trebui să încercăm să fim oameni de valoare şi nu neapărat oameni de succes. Aş fi curioasă câţi din parveniţii de azi ar fi de acord cu el.
„Aceasta este puterea - să ţii în mâini frica altcuiva şi să i-o araţi.” spune Amy Tan şi eu tind să-i dau dreptate. Cam aşa sunt văzute lucrurile pe la noi. Şi atunci ce să facem? Să trăim într-un asemenea compromis grosolan care ne dezumanizează şi distruge valorile în care credem sau să ţinem fruntea sus cu riscul de a nu reuşi nimic în viaţă, după standardele care ne definesc ca oameni de succes?
Aşa că m-am gândit mult la ce spune David Brink: „Un om de succes este acela care poate construi o fundaţie solidă cu cărămizile pe care alţii le aruncă în el.”
După ce principii mai trăim azi? Sau, oare mai avem principii? Lăsăm mereu pe alţii să ne spună cum să trăim sau ce să facem sau trăim aşa cum ştim că e bine, facem lucruri care ne-ar ajuta să ţinem mereu fruntea sus?
Până la urmă puterea, ca mulţi alţi termeni, capătă în secolul nostru cu totul alte conotaţii decât cu ceva vreme în urmă, deşi dacă stau bine să mă gândesc, întotdeauna au existat excepţii care să confirme regula.
Piramida lui Maslow are pe ultima treaptă autorealizarea sau împlinirea nevoilor spirituale. Aş fi crezut că un om care tinde către realizare personală are şi valori care să-l motiveze, dar din ce văd, societatea se îndreaptă vertiginos către anularea principiilor şi valorilor sănătoase. Am eludat valorile familiei, am anulat legea care spune că sexul are parteneri de două genuri şi milităm pentru drepturile homosexualilor, am ignorat libertatea individului de a-şi alege religia, am impus „standarde” de neatins din punct de vedere material pentru a confirma statutul de om realizat, bombardăm tinerele generaţii cu imagini pline de vulgaritate, le dăm liber acces la imoralitate susţinând lipsa valorilor cu exemplul personal a unor „vedete” adulate. Ironizăm sinceritatea şi deschiderea, transparenţa în relaţii şi în viaţa publică sau politică promovând lipsa de educaţie şi parvenitismul.
Şi vrem să ne fie bine!
Ce este puterea şi ce facem cu ea? Nu avea dreptate Lincoln „Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere”? Oare s-a răsturnat lumea cu susul în jos sau aşa a fost mereu şi n-am văzut eu? De vreo 20 de ani mă întreb dacă soluţia este trăirea sub un glob de sticlă sau confruntarea acestor mizerii care ne otrăvesc viaţa transformând-o în iadul pe pământ?! Cum să faci asta când publicarea într-un blog personal a unei păreri personale atrage după sine proces în instanţă? Ce s-a întâmplat cu libertatea cuvântului într-o ţară care se crede şi se declară liberă? Cum să crezi că eşti într-o ţară liberă când cei aleşi să te conducă te manevrează după bunul lor plac încât începi să te îndoieşti de integritatea ta mintală atunci când ştii că lucrurile sunt într-un fel şi când ieşi din casă le vezi întoarse pe dos şi pare că nimeni nu se miră. Nimeni nu ia atitudine… nimeni nu încearcă să facă ceva… toţi se uită ciudat la tine ca şi cum ai fi vreun ciumat?
Încotro ne îndreptăm? Sursa: adouasansa
Codul bunelor maniere vs codul proastelor maniere
Arta replicii si conversatiei agreabile a devenit un capitol al codului bunelor maniere rezervat doar persoanelor cu pretentii academice, specifice înaltei societati. Prin conversatia agreabila înteleg acel tip de conversatie in care conlocutorul ne acorda un dialog civilizat lipsit de injurii, atitudini grobiene, atitudini menite sa ne creeze complexe de inferioritate.
Nu cu mult timp in urma am purtat un dialog cu o persoana, care isi sublinia convingerile profunde religioase, dar care datorita unor viziuni putin diferite, mi-a comunicat niste apelative injurioase, prin care isi exprima clar punctul de vedere. Desigur când cineva isi afirma convingerile profund religioase implicit isi afirma capacitatea de a purta o conversatie agreabila, in care eventualele contradictii de viziuni si le exprima in termeni non injurioti, eventual încercând sa isi explice punctul de vedere intr-o maniera in care interlocutorul sa fie determinat sa accepte acea viziune.
Esenta crestinismului se rezuma la dragostea fata de aproapele tău, lucru pe care C.S.Lewis il traducea prin empatie. Empatia este o forma de intuirea a relitatii realizata prin identificare afectiva. Empatia conducând la întelegerea si respectarea celui de langa tine in maniera in care noi ne dorim sa fim respectati si tratati. Este cea mai înalta forma de respect si întelegere pe care cineva ne-o poate oferi. De fapt crestinismul implica o relatie bidimensionala materializata printr-o corecta raportare la Dumnezeu, raportare realizata prin credinta si ascultare, subordonare si prin raportare la cel de langa noi intr-o maniera empatica
Cele doua planuri implicate sunt bideterminative, primul implicându-l pe cel de-al doilea si reciproc. Lipsa empatiei in relatie cu persoana de alături exclude subordonarea fata de Dumnezeu, dar subordonarea fata de Dumnezeu implica adoptarea unei atitudini empatice fata de cel de langa noi.
In alte cuvinte o atitudine de respect manifestata prin politete si lipsa de expresii injurioase nu tine in speta doar de nivelul de educatie, ci de dorinta de a respecta pe cel de langa tine, iar un crestinism lipsit de respect schimba dramatic definitia si sensul de statut religios, cele doua contravenind puternic.
Sursa: Un pas spre Infinit
marți, 28 octombrie 2008
Iubitul meu Tată din ceruri,
Cu toată dragostea,
vineri, 17 octombrie 2008
JC-TV - SUA
Acum urmaresti JC-TV - SUA
Alfa Omega Movies este un canal cu filme si documentare crestine, asigurand un divertisment curat, o alternativa pentru tine si familia ta.
Film: Aurul nebunilor
Pentru a viziona filmul dati click pe butonul de pornire al player-ului,
tot ecranul, faceti dublu click pe Media Player
Sursa: AlfaOmega Tv
Film: Dreptul de a sti
Pentru a viziona filmul dati click pe butonul de pornire al player-ului,
tot ecranul, faceti dublu click pe Media Player
Sursa: AlfaOmega Tv
luni, 6 octombrie 2008
Fii multumitor!
Fii multimitor…
…ca nu ai deja tot ce iti doresti, pentru ca daca ai avea totul, ce motiv te-ar mai indemna sa faci ceva?
…cand nu stii ceva, pentru ca atunci ai prilejul sa inveti!
…pentru momentele dificile; in aceste momente tu poti sa cresti!
…pentru limitele tale, astfel poti sa realizezi imbunatatiri!
…pentru orice noua provocare, pentru ca atunci iti demonstrezi puterea si caracterul!
…pentru greselile tale, pentru ca ele te vor invata lectii valoroase!
…atunci cand esti obosit; asta inseamna ca ai facut ceva! Este usor sa fii multumitor pentru lucrurile bune!
O viata implinita o vor avea acei care vor fi multumitori si in momentele dificile! Multumirea poate transforma negativul in pozitiv! Gaseste deci o cale de a multumi pentru probleme si atunci ele vor deveni binecuvantare.
Film: Tacerea sufletului
Pentru a viziona filmul dati click pe butonul de pornire al player-ului
Sursa: AlfaOmega Tv
Descopera-ti talentul (Ascendent - Emisiune pentru tineri)
Pentru a viziona emisiunea dati click pe butonul de pornire al player-ului.
Ascendent - Emisiune pentru tineri
Sursa: AlfaOmega Tv
marți, 27 mai 2008
Creştinii pot avea depresii?
Împlineşti planurile care le faci?
Avem obiceiuri dăunătoare sănătăţii, slujbei, sau umblării noastre cu Hristos? Înseamnă că am urmat nişte planuri greşite. Satan este interesat să ne arate un plan antagonic planului lui Dumnezeu. Ai împlinit toate planurile pe care le-ai făcut? Aceasta va fi întrebarea pe care o va adresa Mântuitorul când vom sta în faţa scaunului de judecată şi evaluare. Dacă nu vom putea să răspundem cu un ,,DA“ sincer……. următoarea întrebare va fi ,,de ce nu ?“ Ce facem nu trebuie să afirme, ci trebuie să confirme. Oamenii cu o gândire sănătoasă îşi dau seama că lucrurile au legătură între ele şi că ceea ce fac astăzi va influenţa într-un fel ziua de mâine.
Mulţi trăiesc la întâmplare fără un plan, fără o ţintă şi nici măcar nu anticipează consecinţele. Sunt şi oameni care trăiesc în sfera probabilului, nu în sfera posibilului. „Probabil că nu o să am niciodată bani, copii, maşină, casă; probabil voi divorţa.“ Acum sincer, chiar dacă nu faci niciun plan, trăieşti deja după un plan. Multe guri vorbesc despre un plan, dar puţine minţi gândesc un plan.Dacă ai făcut un plan, şi anume să-l urmezi pe Hristos, află că nu vei primi curând o felicitare din partea diavolului. El va încerca să te atace în punctele tale vulnerabile, şi chiar dacă nu crezi că există, el va lucra ca şi anonim. Nici măcar apropiaţii tăi nu vor sărbători succesul tău. Succesul naşte deseori nemulţumire. De multe ori ne uităm la recoltele bogate ale altora, dar niciodată nu vom şti cu ce sacrificii şi câtă sămânţă au semănat.
Doar prin rugăciune se poate ajunge la succes. Dumnezeu este tot timpul ocupat să răspundă la rugăciunile copiilor Săi. Rugăciunea face ca situaţia ta să treacă în mâinile lui Dumnezeu, altfel, ea este ori în mâinile tale, ori în mâinile vrăjmaşului. Dacă nu te rogi, cel mai bun lucru care ţi se poate întâmpla este să nu păţeşti nimic. Vrăjmaşul nu-L poate opri pe Dumnezeu să te binecuvânteze.
Ai făcut un plan şi acum te plângi pentru ceea ce nu ai, în loc să te bucuri pentru ceea ce ai. Planul tău te-a adus în locul unde vezi că nu ai reuşit şi cauţi scuze, sau, mai rău, ai o părere proastă despre cei care umblă în biruinţă. Poate vorbeşti neîncetat despre nedreptatea din viaţa ta şi despre cum ai fost tratat şi neînţeles.
A fi credincios înseamnă a fi plin de roada Duhului Sfânt (vezi Gal. 5.22-23). Aceste atribute aduc percepţii diferite din partea celor necredincioşi. Semenii cred că noi nu ştim să vorbim, să ne comportăm, să evaluăm, să trăim, să facem şi să urmăm un plan. Adevărul este că nici nu ştim. Credinţa ne plasează tot timpul în grupul minoritar. Planurile noastre au altă destinaţie, alte forme de manifestare şi de înţelegere. Ele nu se potrivesc cu cele ale semenilor noştri şi ar părea că au dreptate.
Cei ce nu fac planuri au mai multe scuze: poate că nu ştiu de unde să înceapă, nu au fost învăţaţi, nu vor sau le este frică de eşec. Ar putea fi intimidaţi de eşecurile din trecut. Toate la un loc fac parte din strategia diavolului, în lupta lui pentru supremaţie.Vestea bună este că lupta a fost câştigată de Isus pe cruce. A stabili un plan cere timp, disciplină, curaj, perseverenţă, sinceritate şi pers-pectivă. Fă un plan principal şi urmează-l! Aşa, toate planurile tale zilnice se vor încadra în planul tău principal.
Scrie planul pe hârtie şi citeşte-l des (vezi Hab. 2.2). Creionul cel mai scurt este de preferat unei lungi memorii.
pledorie femeii, pledorie TIE
Create de Dumnezeu si obiect al adoratiei barbatilor, femeile sunt un amalgam sublim de emotii, sentimente si trasaturi fizice. Mai intai, a fost Adam. Apoi Eva, pentru a ii suprima siguratatea. Sau, cel putin, asa stim noi. Dar daca Eva a fost creata in scopul optimizarii rasei umane?
Plasmuita precum un miez, din esenta masculina, femeia este o specie unica, deosebita, creata parca din dorinta de perfectionare a succesorilor muritori. A fost creata din iubire, pentru a fi iubita. Antagonic barbatului, femeia poseda nu doar particularitatile lui, ci mult mai mult decat atat. Nascuta din miracol, ea insasi este un miracol. “Sculptura” divina si splendida, are daruri si puteri aproape supraomenesti.
Idealul uman
Te farmeca, te ispiteste si te atrage in mrejele ei asemenea unei sirene… Te iubeste si te ridica pe piedestalul glorios al nemuritorilor, acela din al noulea cer. Te converteste in ceea ce nici macar tu nu stii ca vrei sa te preschimbi.
Ea este:
- Ariadna ce te calauzeste cand te simti ratacit si pierdut in labirintul existentei tale.
- Oglindirea feminina a lui Samson, capabila sa invinga tot, insa prea capabila de a fi umana si vulnerabila.
- Lumina serafica si realitatea crunta descoperita de om in Mitul Pesterii, al lui Platon.
- Reprezentarea lui Sisif: persecutat, dar niciodata fara ambitie, mereu in cautarea beatitudinii si a unui final encomiastic.
Alungarea din Rai
Nici macar alungarea din Rai nu se poate numi colaps… Oare marul ispititor si otrava infiltrata in ratiunea ei nu sunt doar pretexte pentru a motiva cumva aspiratiile Creatorului de a ne fauri pe noi, restul, de a duce mai departe semintia acestei fiinte aproape perfecte? Ar fi fost oare de dorit sa dainuiasca un singur exemplar din aceasta paradiziaca “opera” de arta? Este, pana la urma, caderea din Rai, o tragedie acuta? Am mai fi fost noi inzestrate de o asemenea multitudine de aptitudini daca nu am fi fost “gratiate” in urma fiascoului edenic? Nemuritoare fiind, nu s-ar fi regasit Eva mai degraba intr-un proces de involutie, decat intr-unul de ascendenta a treptelor genezei? Prin ce minune teribila am mai fi existat noi, clinoroamele chintesentei feminine?
De ce?
Continuand seria intrebarilor, finalizez cu o ultima dilema: totusi, de ce a fost Eva predestinata lui Adam? Sau, mai bine spus, de ce nu a creat Dumnezeu tot un alt barbat, mai virtuos, mai apt, mai inzestrat, mai iscusit, mai abil? Oare nu din dorinta de procreare? Un lucru este clar: barbatului i-a fost menita femeia.
Si totusi, revenind la afirmatia de la originea celor spuse, de ce as iubi o femeie, cand mi-a fost harazit, precum si celorlalte femei, barbatul?
Pledoarie TIE, femeii!
Pentru ca o femeie stie sa iubeasca o alta femeie. Pentru ca orice mister al ei devine notorietate. Pentru ca stie sa zambeasca chiar si atunci cand se simte rapusa; ba mai mult, este perfect capabila de a transmite energia ei pozitiva si celorlalti. Pentru ca poarta in privire si cerul, si pamantul, si aerul, si apa, si focul ce iti mistuie si trupul si sufletul. Pentru ca este incredibil de frumoasa, gingasa si gratioasa, indiferent de momentul zilei sau de starea de spirit. Pentru ca in fiecare lacrima a ei varsata se ascund toate emotiile pamantesti si cele ceresti, indefinibile prin cuvinte, toate portretele barbatilor ce au pasit violent in viata ei, si i-au strapuns cu brutalitate inima. Pentru ca in ea regasesti fiecare frunza cazuta toamna din copaci si nostalgia pe care o trezeste, fiecare fulg picat iarna din cer si imortalizat apoi pe fereastra casei, fiecare ghiocel renascut precum pasarea Phoenix si fiecare fir de nisip avantat de briza marii catre necunoscut. Pentru ca este ansamblul desavarsit dintre diafan si diabolic. Pentru ca stiu sa se faca adorate de cei din jur prin complezenta, docilitate, sinceritate absoluta sau dominare. Pentru ca sunt tot mai lipsite de inhibitii si de temeri. Pentru ca urca treapta cu treapta scarile sociale, datorita ambitiei, inteligentei, competentei, comunicativitatii si spiritului deschis. Pentru ca au cele mai frumoase forme fizice si un contur estetic fara cusur. Pentru ca iti pot mentine cumpatul sau te pot purta pe culmile placerii si ale desfraului. Pentru ca se ivesc neasteptat si stiu sa te surprinda. Pentru ca manifesta cel de-al saselea simt. Pentru ca nu se simt incatusate de nimeni si de nimic…
Pentru ca sunt ele insele… Pentru ca esti tu
Imaginea conteaza...
In Noul Testament (1Tim.2:9,10; 1Petru 3:3,4) gasim sfaturile apostolilor Pavel si Petru cu privire la infrumusetarea inimii cu un duh smerit si linistit, accentul fiind pus mai mult pe omul din launtru, acestea fiind mai de pret decat hainele si podoabele, referindu-se cu precadere femeilor. Astfel, femeia trebuie sa se imbrace decent, cuviincios, smerit, aratand respect fata de Dumnezeu, fata de sine si fata de semeni.
Eu consider ca suntem create de Dumnezeu sa reflectam frumusetea Lui prin intreaga noastra fiinta. Dorinta de a aparea bine in fata celor din jur nu este rea cand este corect motivata, cand se face in mod corect, in nici un caz ostentativ sau din mandrie, si daca exista acel ECHILIBRU; extravaganta se naste din exces. Consider ca este important sa pastram acest echilibru. Eu personal a trebuit sa gasesc acest echilibru si l-am gasit (ma aflam la acea extrema a smereniei impuse, dusa pana la maxim-maximorum). Nu trebuie sa exageram in preocuparea pentru aspectul exterior, dar nici nu trebuie sa il neglijam.
Un caracter bland si linistit nu va fi observat daca aspectul exterior lasa de dorit, datorita unei false intelegeri a sfinteniei. Si pentru ca nu sunt superficiala in nimic din tot ceea ce fac, consider ca a te ocupa si de aspectul exterior nu este pacat, aspect exterior insemnand: decenta, bun gust, simplitate dar si eleganta, potrivit la ocazie, si nu in ultimul rand, potrivit Cuvantului lui D-zeu. Iar pentru mine frumusetea interioara nu-i o vorba goala, consider ca trebuie sa reiasa, nu sa fie spusa.
Evitand extremele (indiferenta fata de infatisarea exteterioara-atentia excesiva acordata) si pastrandu-ne echilibrul si controlul de sine, putem fi placuti lui Dumnezeu si in acest aspect al vietii noasre. (sursa: Adevarul Unic)
luni, 26 mai 2008
Software-ul biblic "Micul Teolog", de la Gaius - versiunea 04
Este un program gratuit pentru studiu Biblic aprofundat, in limba romana.
Cuprinde:
- Scrieri: Biblia cu trimiteri (mai multe limbi, mai multe versiuni), Cometariul Biblic AZS si EGW, Scrierile EGW, 736 Imnuri crestine
- Motor pentru cautare instant in toate scrierile.
- Modul pentru afisarea si redarea imnurilor crestine (pentru biserici) cu posibilitatea comutarii in timp real intre vocal / instrumental.
- Modul pt. proiectia rapida (in biserici) a textelor biblice,
- Suport dual-monitor pentru proiectia in biserici
- Se actualizeaza singur de pe internet
Zambetul sincer :)
ma iubesti!
duminică, 25 mai 2008
Internetul: binecuvântare sau blestem?
Internetul este o lume virtuală sau una reală?
Pe seama acestei întrebări, aparent simplă, s-au creat multe polemici care inevitabil au dus la împărţirea părerilor în cel puţin două tabere. Unii puţin mai conservatori, după părerea mea, susţin ideea că internetul este doar o lume virtuală care nu are de-a face cu lumea noastră, dar în acelaşi timp există şi o bună parte care susţine cotnrariul.
Susţinătorii teoriei, că internetul este doar o “lume virtuală”, se bazează pe argumentul că, internetul nu este ceva palpabil. Ei afirmă că cei care alcătuiesc această lume, în majoritatea cazurilor nu-şi declară identitatea reală, folosindu-se de nickname-uri sau profile false. O altă chestiune ridicată de ei ar fi cea a scrisorilor “impersonale”, prin e-mail. Astăzi nu se mai scriu scrisori cu mâna, necaligrafic, emanând parfumul inconfundabil al sudorii scriitoriceşti. Bunicii noştri încă îşi păstrează toate scrisorile într-o cutie veche de lemn, cu care se laudă şi astăzi. Acum mulţi şi-au creat o lume a lor, crezând că au o grămadă de prieteni virtuali, dar în realitate sunt nişte singuratici.
De cealaltă parte a baricadei sunt cei care într-un fel sau altul au de-a face cu realitatea ascunsă a internetului. Ei afirmă că internetul este de fapt o lume reală, dar într-un spaţiu virtual, bazându-se pe câteva chestiuni fundamentale ca: rapiditatea, uşurinţa, costul redus, cu care informaţia circulă şi mai ales paleta largă a oamenilor care au acces la informaţie. Un alt adevăr ar fi cel al spaţiului relativ nelimitat şi al stocării tuturor informaţiilor într-o arhivă imensă, care creează o bază de date uşor de accesat.
Ce impact are internetul asupra creştinului?
Şi aici putem vorbi despre o împărţire în două tabere. O parte a taberei e reprezentată de singuratici, care îşi creează propria lor lume, crezând că în lumea virtuală nu există un Dumnezeu real ci doar unul creat de ei, permiţându-şi să privească lucruri imorale, invocând pretextul că ei de fapt nu înfăptuiesc păcatul. Tot aici îi putem include şi pe cei care au biserici create doar pe internet, la care sunt înscrişi ca membri, urmărind slujbele religioase direct pe internet, acasă, într-un fotoliu confortabil. Alţii şi-au creat pagini web, pe care poţi să te spovedeşti, mărturisidu-ţi păcatele şi primind “răspunsuri”.
O altă parte a utilizatorilor creştini sunt cei care folosesc internetul în mod util, simplificându-şi treburile cotidiene sau chiar desfăşurându-şi job-ul. În ultima perioadă au apărut o mulţime de site-uri, blog-uri creştine, care încearcă să răspândească mesajul evangheliei într-o lume a virtualităţii.
Eu cred că astăzi internetul are un impact tot mai mare în lumea creştină, dovadă fiind creşterea numărului de utilizatori pe internet şi implicit a celor care vizitează site-uri creştine.
Sunt dependent de internet?
Când am lansat prietenilor mei întrebarea dacă internetul îi stăpâneşte, sau dacă a devenit un mic dumnezeu pentru viaţa lor, în unanimitate au răspuns NU, motivând că pot renunţa oricând la utilizarea lui. În realitate studiile de specialitate ne spun că pe zi ce trece tot mai mulţi oameni devind dependenţi de internet şi de telefonul mobil.
Mulţi tineri au ajuns să petreacă peste opt ore într-o zi în faţa calculatorului, renunţând la a mai mânca sau ieşi în oraş la o plimbare cu vechii prieteni. De aici se nasc multe neînţelegeri şi certuri, care uneori degenerează în destrămarea unor familii.
Un alt studiu ne arată că numărul celor care se căsătoresc la o vârstă înaintată este în creştere, pentru că ei găsesc împlinirea nevoilor în lumea virtuală, problemele financiare trecând pe locul doi.
Şi totuşi etica…
Pentru mulţi azi a fi moral este doar un concept abstract, care nu are nici o aplicativitate în lumea lor virtuală. Cred că etica se vede încă din conversaţiile noastre de pe mirc sau yahoo messenger până la site-urile pe care le vizităm.
Un tânăr creştin, care se ocupă cu service-ul computerelor, mărturisea că în meseria lui, din păcate, a găsit foarte puţine calculatoare curate. La televizor sunt anumite restricţii în vizionarea programelor (pătrat roşu) şi difuzarea lor doar la ore târzii, pe când internetul îţi oferă totul live fără restricţii de oră sau mai ştiu eu ce.
Multe păcate au început doar de la o privire întâmplătoare sau intenţionată pe un site porno. De la o privire s-a ajuns la gând, apoi la fapte, iar pe urmă la remuşcări…
La întrebarea “Cine are doar programe şi muzică licenţiate?”, adresată la o conferinţă de tineret, nu s-a ridicat nici o mână. Pe tot globul se piratează, dar asta nu este o scuză. În Europa se vând la colţul străzii CD-uri piratate cu tot felul de programe şi muzică nou apărută, cu un euro bucata.
La noi, în mediul creştin, muzica şi predicile cirulă cu o rapiditate uluitoare, unele chiar înainte de a fi lansate oficial. Dar aici şi artiştii au vina lor, datorită preţurilor exagerate pentru CD-urile scoase aproape săptămânal şi care în realitate costă doar 3 sau 4 lei, precum şi editurile creştine care practică preţuri exagerate. După părerea mea, cărţile şi CD-urile din mediul evanghelic creştin ar trebui să coste cel mai puţin de pe piaţă.
Computerul, internetul este o invenţie bună/rea sau una neutră?
Poate că în zilele noastre sunt oameni care nici nu ştiu de unde se porneşte un computer şi nu au avut de a face cu unul, dar duc o viaţă normală, fără stresul acela cotidian. Sunt şi oameni pentru care locul de muncă este calculatorul, iar o pană de curent îndelungată ar produce consecinţe dezastruoase, putând afecta chiar şi economia unei ţări.
Ca majoritatea invenţiilor omului, computerul şi internetul aduc beneficii imense, dar o dată cu ele vin şi unele riscuri. Internetul ne face mai tari, dar şi mai vulnerabili. Unii folosesc internetul ca să crească, să devină mai buni. Alţii, folosindu-l devin mai răi.
Întrebarea generală devine una personală: pentru mine internetul este o binecuvântare sau un blestem?