De ceva vreme, mă tot frământă această întrebare, internetul este binecuvântare sau blestem? Am pornit în căutarea răspunsului, punându-mi o serie de întrebări complementare, la care să găsesc răspunsul mai uşor, în final încercând să-mi lămuresc marea dilemă.
Internetul este o lume virtuală sau una reală?
Pe seama acestei întrebări, aparent simplă, s-au creat multe polemici care inevitabil au dus la împărţirea părerilor în cel puţin două tabere. Unii puţin mai conservatori, după părerea mea, susţin ideea că internetul este doar o lume virtuală care nu are de-a face cu lumea noastră, dar în acelaşi timp există şi o bună parte care susţine cotnrariul.
Susţinătorii teoriei, că internetul este doar o “lume virtuală”, se bazează pe argumentul că, internetul nu este ceva palpabil. Ei afirmă că cei care alcătuiesc această lume, în majoritatea cazurilor nu-şi declară identitatea reală, folosindu-se de nickname-uri sau profile false. O altă chestiune ridicată de ei ar fi cea a scrisorilor “impersonale”, prin e-mail. Astăzi nu se mai scriu scrisori cu mâna, necaligrafic, emanând parfumul inconfundabil al sudorii scriitoriceşti. Bunicii noştri încă îşi păstrează toate scrisorile într-o cutie veche de lemn, cu care se laudă şi astăzi. Acum mulţi şi-au creat o lume a lor, crezând că au o grămadă de prieteni virtuali, dar în realitate sunt nişte singuratici.
De cealaltă parte a baricadei sunt cei care într-un fel sau altul au de-a face cu realitatea ascunsă a internetului. Ei afirmă că internetul este de fapt o lume reală, dar într-un spaţiu virtual, bazându-se pe câteva chestiuni fundamentale ca: rapiditatea, uşurinţa, costul redus, cu care informaţia circulă şi mai ales paleta largă a oamenilor care au acces la informaţie. Un alt adevăr ar fi cel al spaţiului relativ nelimitat şi al stocării tuturor informaţiilor într-o arhivă imensă, care creează o bază de date uşor de accesat.
Ce impact are internetul asupra creştinului?
Şi aici putem vorbi despre o împărţire în două tabere. O parte a taberei e reprezentată de singuratici, care îşi creează propria lor lume, crezând că în lumea virtuală nu există un Dumnezeu real ci doar unul creat de ei, permiţându-şi să privească lucruri imorale, invocând pretextul că ei de fapt nu înfăptuiesc păcatul. Tot aici îi putem include şi pe cei care au biserici create doar pe internet, la care sunt înscrişi ca membri, urmărind slujbele religioase direct pe internet, acasă, într-un fotoliu confortabil. Alţii şi-au creat pagini web, pe care poţi să te spovedeşti, mărturisidu-ţi păcatele şi primind “răspunsuri”.
O altă parte a utilizatorilor creştini sunt cei care folosesc internetul în mod util, simplificându-şi treburile cotidiene sau chiar desfăşurându-şi job-ul. În ultima perioadă au apărut o mulţime de site-uri, blog-uri creştine, care încearcă să răspândească mesajul evangheliei într-o lume a virtualităţii.
Eu cred că astăzi internetul are un impact tot mai mare în lumea creştină, dovadă fiind creşterea numărului de utilizatori pe internet şi implicit a celor care vizitează site-uri creştine.
Sunt dependent de internet?
Când am lansat prietenilor mei întrebarea dacă internetul îi stăpâneşte, sau dacă a devenit un mic dumnezeu pentru viaţa lor, în unanimitate au răspuns NU, motivând că pot renunţa oricând la utilizarea lui. În realitate studiile de specialitate ne spun că pe zi ce trece tot mai mulţi oameni devind dependenţi de internet şi de telefonul mobil.
Mulţi tineri au ajuns să petreacă peste opt ore într-o zi în faţa calculatorului, renunţând la a mai mânca sau ieşi în oraş la o plimbare cu vechii prieteni. De aici se nasc multe neînţelegeri şi certuri, care uneori degenerează în destrămarea unor familii.
Un alt studiu ne arată că numărul celor care se căsătoresc la o vârstă înaintată este în creştere, pentru că ei găsesc împlinirea nevoilor în lumea virtuală, problemele financiare trecând pe locul doi.
Şi totuşi etica…
Pentru mulţi azi a fi moral este doar un concept abstract, care nu are nici o aplicativitate în lumea lor virtuală. Cred că etica se vede încă din conversaţiile noastre de pe mirc sau yahoo messenger până la site-urile pe care le vizităm.
Un tânăr creştin, care se ocupă cu service-ul computerelor, mărturisea că în meseria lui, din păcate, a găsit foarte puţine calculatoare curate. La televizor sunt anumite restricţii în vizionarea programelor (pătrat roşu) şi difuzarea lor doar la ore târzii, pe când internetul îţi oferă totul live fără restricţii de oră sau mai ştiu eu ce.
Multe păcate au început doar de la o privire întâmplătoare sau intenţionată pe un site porno. De la o privire s-a ajuns la gând, apoi la fapte, iar pe urmă la remuşcări…
La întrebarea “Cine are doar programe şi muzică licenţiate?”, adresată la o conferinţă de tineret, nu s-a ridicat nici o mână. Pe tot globul se piratează, dar asta nu este o scuză. În Europa se vând la colţul străzii CD-uri piratate cu tot felul de programe şi muzică nou apărută, cu un euro bucata.
La noi, în mediul creştin, muzica şi predicile cirulă cu o rapiditate uluitoare, unele chiar înainte de a fi lansate oficial. Dar aici şi artiştii au vina lor, datorită preţurilor exagerate pentru CD-urile scoase aproape săptămânal şi care în realitate costă doar 3 sau 4 lei, precum şi editurile creştine care practică preţuri exagerate. După părerea mea, cărţile şi CD-urile din mediul evanghelic creştin ar trebui să coste cel mai puţin de pe piaţă.
Computerul, internetul este o invenţie bună/rea sau una neutră?
Poate că în zilele noastre sunt oameni care nici nu ştiu de unde se porneşte un computer şi nu au avut de a face cu unul, dar duc o viaţă normală, fără stresul acela cotidian. Sunt şi oameni pentru care locul de muncă este calculatorul, iar o pană de curent îndelungată ar produce consecinţe dezastruoase, putând afecta chiar şi economia unei ţări.
Ca majoritatea invenţiilor omului, computerul şi internetul aduc beneficii imense, dar o dată cu ele vin şi unele riscuri. Internetul ne face mai tari, dar şi mai vulnerabili. Unii folosesc internetul ca să crească, să devină mai buni. Alţii, folosindu-l devin mai răi.
Întrebarea generală devine una personală: pentru mine internetul este o binecuvântare sau un blestem?
Internetul este o lume virtuală sau una reală?
Pe seama acestei întrebări, aparent simplă, s-au creat multe polemici care inevitabil au dus la împărţirea părerilor în cel puţin două tabere. Unii puţin mai conservatori, după părerea mea, susţin ideea că internetul este doar o lume virtuală care nu are de-a face cu lumea noastră, dar în acelaşi timp există şi o bună parte care susţine cotnrariul.
Susţinătorii teoriei, că internetul este doar o “lume virtuală”, se bazează pe argumentul că, internetul nu este ceva palpabil. Ei afirmă că cei care alcătuiesc această lume, în majoritatea cazurilor nu-şi declară identitatea reală, folosindu-se de nickname-uri sau profile false. O altă chestiune ridicată de ei ar fi cea a scrisorilor “impersonale”, prin e-mail. Astăzi nu se mai scriu scrisori cu mâna, necaligrafic, emanând parfumul inconfundabil al sudorii scriitoriceşti. Bunicii noştri încă îşi păstrează toate scrisorile într-o cutie veche de lemn, cu care se laudă şi astăzi. Acum mulţi şi-au creat o lume a lor, crezând că au o grămadă de prieteni virtuali, dar în realitate sunt nişte singuratici.
De cealaltă parte a baricadei sunt cei care într-un fel sau altul au de-a face cu realitatea ascunsă a internetului. Ei afirmă că internetul este de fapt o lume reală, dar într-un spaţiu virtual, bazându-se pe câteva chestiuni fundamentale ca: rapiditatea, uşurinţa, costul redus, cu care informaţia circulă şi mai ales paleta largă a oamenilor care au acces la informaţie. Un alt adevăr ar fi cel al spaţiului relativ nelimitat şi al stocării tuturor informaţiilor într-o arhivă imensă, care creează o bază de date uşor de accesat.
Ce impact are internetul asupra creştinului?
Şi aici putem vorbi despre o împărţire în două tabere. O parte a taberei e reprezentată de singuratici, care îşi creează propria lor lume, crezând că în lumea virtuală nu există un Dumnezeu real ci doar unul creat de ei, permiţându-şi să privească lucruri imorale, invocând pretextul că ei de fapt nu înfăptuiesc păcatul. Tot aici îi putem include şi pe cei care au biserici create doar pe internet, la care sunt înscrişi ca membri, urmărind slujbele religioase direct pe internet, acasă, într-un fotoliu confortabil. Alţii şi-au creat pagini web, pe care poţi să te spovedeşti, mărturisidu-ţi păcatele şi primind “răspunsuri”.
O altă parte a utilizatorilor creştini sunt cei care folosesc internetul în mod util, simplificându-şi treburile cotidiene sau chiar desfăşurându-şi job-ul. În ultima perioadă au apărut o mulţime de site-uri, blog-uri creştine, care încearcă să răspândească mesajul evangheliei într-o lume a virtualităţii.
Eu cred că astăzi internetul are un impact tot mai mare în lumea creştină, dovadă fiind creşterea numărului de utilizatori pe internet şi implicit a celor care vizitează site-uri creştine.
Sunt dependent de internet?
Când am lansat prietenilor mei întrebarea dacă internetul îi stăpâneşte, sau dacă a devenit un mic dumnezeu pentru viaţa lor, în unanimitate au răspuns NU, motivând că pot renunţa oricând la utilizarea lui. În realitate studiile de specialitate ne spun că pe zi ce trece tot mai mulţi oameni devind dependenţi de internet şi de telefonul mobil.
Mulţi tineri au ajuns să petreacă peste opt ore într-o zi în faţa calculatorului, renunţând la a mai mânca sau ieşi în oraş la o plimbare cu vechii prieteni. De aici se nasc multe neînţelegeri şi certuri, care uneori degenerează în destrămarea unor familii.
Un alt studiu ne arată că numărul celor care se căsătoresc la o vârstă înaintată este în creştere, pentru că ei găsesc împlinirea nevoilor în lumea virtuală, problemele financiare trecând pe locul doi.
Şi totuşi etica…
Pentru mulţi azi a fi moral este doar un concept abstract, care nu are nici o aplicativitate în lumea lor virtuală. Cred că etica se vede încă din conversaţiile noastre de pe mirc sau yahoo messenger până la site-urile pe care le vizităm.
Un tânăr creştin, care se ocupă cu service-ul computerelor, mărturisea că în meseria lui, din păcate, a găsit foarte puţine calculatoare curate. La televizor sunt anumite restricţii în vizionarea programelor (pătrat roşu) şi difuzarea lor doar la ore târzii, pe când internetul îţi oferă totul live fără restricţii de oră sau mai ştiu eu ce.
Multe păcate au început doar de la o privire întâmplătoare sau intenţionată pe un site porno. De la o privire s-a ajuns la gând, apoi la fapte, iar pe urmă la remuşcări…
La întrebarea “Cine are doar programe şi muzică licenţiate?”, adresată la o conferinţă de tineret, nu s-a ridicat nici o mână. Pe tot globul se piratează, dar asta nu este o scuză. În Europa se vând la colţul străzii CD-uri piratate cu tot felul de programe şi muzică nou apărută, cu un euro bucata.
La noi, în mediul creştin, muzica şi predicile cirulă cu o rapiditate uluitoare, unele chiar înainte de a fi lansate oficial. Dar aici şi artiştii au vina lor, datorită preţurilor exagerate pentru CD-urile scoase aproape săptămânal şi care în realitate costă doar 3 sau 4 lei, precum şi editurile creştine care practică preţuri exagerate. După părerea mea, cărţile şi CD-urile din mediul evanghelic creştin ar trebui să coste cel mai puţin de pe piaţă.
Computerul, internetul este o invenţie bună/rea sau una neutră?
Poate că în zilele noastre sunt oameni care nici nu ştiu de unde se porneşte un computer şi nu au avut de a face cu unul, dar duc o viaţă normală, fără stresul acela cotidian. Sunt şi oameni pentru care locul de muncă este calculatorul, iar o pană de curent îndelungată ar produce consecinţe dezastruoase, putând afecta chiar şi economia unei ţări.
Ca majoritatea invenţiilor omului, computerul şi internetul aduc beneficii imense, dar o dată cu ele vin şi unele riscuri. Internetul ne face mai tari, dar şi mai vulnerabili. Unii folosesc internetul ca să crească, să devină mai buni. Alţii, folosindu-l devin mai răi.
Întrebarea generală devine una personală: pentru mine internetul este o binecuvântare sau un blestem?
Daniel Chiriguţ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu