In Noul Testament (1Tim.2:9,10; 1Petru 3:3,4) gasim sfaturile apostolilor Pavel si Petru cu privire la infrumusetarea inimii cu un duh smerit si linistit, accentul fiind pus mai mult pe omul din launtru, acestea fiind mai de pret decat hainele si podoabele, referindu-se cu precadere femeilor. Astfel, femeia trebuie sa se imbrace decent, cuviincios, smerit, aratand respect fata de Dumnezeu, fata de sine si fata de semeni.
Eu consider ca suntem create de Dumnezeu sa reflectam frumusetea Lui prin intreaga noastra fiinta. Dorinta de a aparea bine in fata celor din jur nu este rea cand este corect motivata, cand se face in mod corect, in nici un caz ostentativ sau din mandrie, si daca exista acel ECHILIBRU; extravaganta se naste din exces. Consider ca este important sa pastram acest echilibru. Eu personal a trebuit sa gasesc acest echilibru si l-am gasit (ma aflam la acea extrema a smereniei impuse, dusa pana la maxim-maximorum). Nu trebuie sa exageram in preocuparea pentru aspectul exterior, dar nici nu trebuie sa il neglijam.
Un caracter bland si linistit nu va fi observat daca aspectul exterior lasa de dorit, datorita unei false intelegeri a sfinteniei. Si pentru ca nu sunt superficiala in nimic din tot ceea ce fac, consider ca a te ocupa si de aspectul exterior nu este pacat, aspect exterior insemnand: decenta, bun gust, simplitate dar si eleganta, potrivit la ocazie, si nu in ultimul rand, potrivit Cuvantului lui D-zeu. Iar pentru mine frumusetea interioara nu-i o vorba goala, consider ca trebuie sa reiasa, nu sa fie spusa.
Evitand extremele (indiferenta fata de infatisarea exteterioara-atentia excesiva acordata) si pastrandu-ne echilibrul si controlul de sine, putem fi placuti lui Dumnezeu si in acest aspect al vietii noasre. (sursa: Adevarul Unic)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu