ma iubesti!

M-am trezit într-o dimineată devreme ca să admir răsăritul soarelui.Ah, frumusetea creatiei lui Dumnezeu nu poate fi redată în cuvinte! În timp ce priveam răsăritul de soare, I-am adus laude lui Dumnezeu pentru frumusetea lucrării Lui. Stând acolo, am simtit prezenta Domnului alături de mine.

- Mă iubesti? - m-a întrebat El.

- Bineînteles că Te iubesc, Doamne, I-am răspuns eu. Tu esti Domnul si Mântuitorul meu.

- Dacă ai fi handicapat fizic, M-ai iubi si atunci?Eram descumpănit. Mi-am privit mâinile si picioarele si restultrupului, întrebându-mă oare câte lucruri n-as mai putea face dacă as fi handicapat, lucruri pe care acum le socotesc normale. Si I-am răspuns:

- Doamne, n-ar fi deloc usor, dar tot Te-as iubi!

Atunci Domnul m-a întrebat din nou:

- Dacă ai fi orb, ai iubi oare si atunci creatia Mea? Dar pe Mine, M-ai mai iubi? Cum as putea iubi ceva ce n-as putea vedea? Dar m-am gândit la toti oamenii orbi din lume si la faptul că multi dintre ei Îl iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui, si I-am răspuns:

- Mi-e greu să mă gândesc la asa ceva, dar tot Te-as iubi!

Domnul m-a întrebat:

- Dar dacă ai fi surd, ai asculta Cuvântul Meu?

Cum as putea asculta, dacă as fi surd? Atunci am înteles: ca să asculti Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie doar să auzi cu urechile, ci trebuie să asculti cu inima! Si I-am răspuns:

- Doamne, nu ar fi usor, dar as asculta Cuvântul Tău!

Atunci Domnul m-a întrebat:

- Dar dacă ai fi mut, ai lăuda Numele Meu si atunci?

Cum l-as putea lăuda fără glas? Am înteles din nou: Dumnezeu vrea să-i cântăm din inimă si din suflet. Sunetele nu au mare importantă; si noi nu-L lăudăm pe Dumnezeu doar cu cântări, ci chiar si atunci când suntempersecutati si-I aducem slavă lui Dumnezeu prin recunostinta noastră.

Asa că I-am răspuns:

- Chiar dacă nu as putea cânta cu buzele, inima-mi tot Ti-ar lăuda Numele, Doamne!...

Si Dumnezeu m-a întrebat din nou:

-Mă iubesti cu adevărat?

Cu îndrăzneală si pe deplin convins, I-am răspuns:

- Da, Doamne! Te iubesc pentru că esti singurul Dumnezeu adevărat!

Am crezut că am răspuns bine, dar Domnul m-a întrebat:

- Dacă mă iubesti, de ce păcătuiesti?

- Doamne, sunt doar un om, nu sunt perfect!

Dar Domnul m-a întrebat:

- De ce…

- De ce în vremuri de pace si bunăstare te îndepărtezi de Mine? De ce numai în vremuri de necaz te rogi din toată inima? Cuvintele mi-au amutit pe buze. Lacrimile au început să-mi joace în priviri…Domnul a continuat:

- De ce cânti numai la adunare? De ce cânti numai în ceasul deînchinare? De ce te rogi atât de egoist? De ce vorbesti atat de putin cu mine si nu vrei sa-mi spui tot ce ai pe inima? De ce îmi esti necredincios?

Si lacrimile au început să-mi curgă pe obraz...

- De ce ti-e rusine de Mine? De ce nu le împărtăsesti si altora Vestea Bună? De ce în vremuri de prigoană cauti ajutor la oameni si nu alergi la Mine? De ce cauti scuze atunci când îti dau ocazia să slujesti în Numele Meu?

Am încercat să răspund, dar nu am găsit nici un răspuns. Ce-as fi putut răspunde?...

- Esti binecuvântat cu viată. Te-am creat să n-o irosesti. Te-am binecuvântat cu talente, dar tu fugi de Mine. Ti-am revelat Cuvântul Meu, dar nu te adâncesti în el. Ti-am vorbit, dar nu M-ai ascultat. Zilnic Mi-am reînnoit bunătătile si îndurarea fată de tine, dar ti-ai întors privirile de la Mine. Ti-am trimis dintre slujitorii Mei, ca să te îndrume, dar aistat nepăsător si i-ai respins. Ti-am auzit rugăciunile si ti-am răspuns la timpul potrivit - nici una n-a rămas fără răspuns!... Te întreb acum: Mă iubesti TU cu adevărat?

N-am putut răspunde. Cum să-I fi răspuns? Mă coplesise rusinea! N-aveam nici o scuză. Cu inima zdrobită si lacrimi pe obraz, am murmurat:

- Doamne, iartă-mă! Nu sunt vrednic să mă numesc copilul Tău!

Dar Domnul mi-a răspuns:

- Tu esti al Meu prin har, si nu prin merit!

- ...Doamne, vei continua să mă iubesti?... De ce, Doamne, de ce mă iubesti?

- Te iubesc pentru că te-am creat. Esti copilul Meu si nu te voi părăsi niciodată. Când plângi, Mi-e milă de tine si plâng împreună cu tine. Când strigi de bucurie, râd si Eu cu tine. Când esti descurajat, am cuvinte de încurajare pentru tine. Când cazi, sunt acolo să te ridic. Când esti obosit, te port pe bratele Mele. Dragul Meu, Eu voi fi cu tine până la sfârsitul zilelor si te voi iubi întotdeauna!

Niciodată nu am plâns cu atâta amar. Cum putusem zdrobi cu atâtanepăsare inima lui Dumnezeu? Încă neîncrezător, L-am întrebat printre lacrimi:

- Doamne, cât de mult mă iubesti?

Domnul Si-a deschis bratele, iar privirea Lui mă chema stăruitor la pieptul Lui - în palme I-am zărit semnul cuielor! Si brusc am înteles - acceptase să moară în locul meu pe Calvar!

- Domnul meu si Mântuitorul meu, am soptit, prăbusindu-mă la picioarele Lui. Si pentru prima dată m-am rugat cu adevărat...

-Anonim