Creştinii pot avea depresii?

Poate un creştin să fie deprimat? Hmm… cuvintele parcă se contrazic, nu prea se potrivesc. Cu siguranţă e un semn că ceva nu e în regulă în viaţa acelui creştin şi că ceva trebuie adus în faţa Domnului… mai mult ca sigur că este un semn al păcatului din viaţa lui.

Mulţi oameni gândesc în felul acesta. Biblia nu îl confirma, ci din contră! Ilie spunea: “Acum, Doamne, ia-mi sufletul!” (1 Împăraţi 19:4). Cuvintele lui Isus, când se ruga în gradină, au fost: “Sufletul meu este cuprins de o întristare de moarte” (Matei 26:38) .

Biblia este mult mai binevoitoare decât mulţi dintre noi, arătându-ne că e în regulă să fii deprimat uneori şi dacă eşti deprimat, nu înseamnă neapărat că ceva e în neregulă cu tine.

Din păcate, mulţi dintre prietenii noştri creştini ne pot fi cei mai mari duşmani într-o astfel de situaţie (în depresie)! De ce credeţi că spun asta?

-> întrebarea de la început rămâne valabilă...

Alina E. A (sursa: Reper)

Împlineşti planurile care le faci?

Trebuie să înţelegem ce ni se întâmplă, pentru că nu putem depăşi ce nu conştientizăm. Adevărata credinţă se hrăneşte cu teama pe care vrăjmaşul o aruncă în noi. Avem cu toţii puterea să facem orice, dar avem oare şi voinţa?Toate situaţiile prin care trecem au loc după un plan bine definit. Oamenii fac planuri, Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi, dar şi Satan are un plan. Trăim fie că dorim sau nu, după un plan. Viaţa se compune din mai multe planuri mici. Planul este locul de unde începe un obicei. Dacă facem un plan bun şi-l împlinim mereu, acesta va deveni un obicei bun.

Avem obiceiuri dăunătoare sănătăţii, slujbei, sau umblării noastre cu Hristos? Înseamnă că am urmat nişte planuri greşite. Satan este interesat să ne arate un plan antagonic planului lui Dumnezeu. Ai împlinit toate planurile pe care le-ai făcut? Aceasta va fi întrebarea pe care o va adresa Mântuitorul când vom sta în faţa scaunului de judecată şi evaluare. Dacă nu vom putea să răspundem cu un ,,DA“ sincer……. următoarea întrebare va fi ,,de ce nu ?“ Ce facem nu trebuie să afirme, ci trebuie să confirme. Oamenii cu o gândire sănătoasă îşi dau seama că lucrurile au legătură între ele şi că ceea ce fac astăzi va influenţa într-un fel ziua de mâine.

Mulţi trăiesc la întâmplare fără un plan, fără o ţintă şi nici măcar nu anticipează consecinţele. Sunt şi oameni care trăiesc în sfera probabilului, nu în sfera posibilului. „Probabil că nu o să am niciodată bani, copii, maşină, casă; probabil voi divorţa.“ Acum sincer, chiar dacă nu faci niciun plan, trăieşti deja după un plan. Multe guri vorbesc despre un plan, dar puţine minţi gândesc un plan.Dacă ai făcut un plan, şi anume să-l urmezi pe Hristos, află că nu vei primi curând o felicitare din partea diavolului. El va încerca să te atace în punctele tale vulnerabile, şi chiar dacă nu crezi că există, el va lucra ca şi anonim. Nici măcar apropiaţii tăi nu vor sărbători succesul tău. Succesul naşte deseori nemulţumire. De multe ori ne uităm la recoltele bogate ale altora, dar niciodată nu vom şti cu ce sacrificii şi câtă sămânţă au semănat.

Doar prin rugăciune se poate ajunge la succes. Dumnezeu este tot timpul ocupat să răspundă la rugăciunile copiilor Săi. Rugăciunea face ca situaţia ta să treacă în mâinile lui Dumnezeu, altfel, ea este ori în mâinile tale, ori în mâinile vrăjmaşului. Dacă nu te rogi, cel mai bun lucru care ţi se poate întâmpla este să nu păţeşti nimic. Vrăjmaşul nu-L poate opri pe Dumnezeu să te binecuvânteze.

Ai făcut un plan şi acum te plângi pentru ceea ce nu ai, în loc să te bucuri pentru ceea ce ai. Planul tău te-a adus în locul unde vezi că nu ai reuşit şi cauţi scuze, sau, mai rău, ai o părere proastă despre cei care umblă în biruinţă. Poate vorbeşti neîncetat despre nedreptatea din viaţa ta şi despre cum ai fost tratat şi neînţeles.

A fi credincios înseamnă a fi plin de roada Duhului Sfânt (vezi Gal. 5.22-23). Aceste atribute aduc percepţii diferite din partea celor necredincioşi. Semenii cred că noi nu ştim să vorbim, să ne comportăm, să evaluăm, să trăim, să facem şi să urmăm un plan. Adevărul este că nici nu ştim. Credinţa ne plasează tot timpul în grupul minoritar. Planurile noastre au altă destinaţie, alte forme de manifestare şi de înţelegere. Ele nu se potrivesc cu cele ale semenilor noştri şi ar părea că au dreptate.

Cei ce nu fac planuri au mai multe scuze: poate că nu ştiu de unde să înceapă, nu au fost învăţaţi, nu vor sau le este frică de eşec. Ar putea fi intimidaţi de eşecurile din trecut. Toate la un loc fac parte din strategia diavolului, în lupta lui pentru supremaţie.Vestea bună este că lupta a fost câştigată de Isus pe cruce. A stabili un plan cere timp, disciplină, curaj, perseverenţă, sinceritate şi pers-pectivă. Fă un plan principal şi urmează-l! Aşa, toate planurile tale zilnice se vor încadra în planul tău principal.

Scrie planul pe hârtie şi citeşte-l des (vezi Hab. 2.2). Creionul cel mai scurt este de preferat unei lungi memorii.

articol de Aurel Preda

pledorie femeii, pledorie TIE

Geneza

Create de Dumnezeu si obiect al adoratiei barbatilor, femeile sunt un amalgam sublim de emotii, sentimente si trasaturi fizice. Mai intai, a fost Adam. Apoi Eva, pentru a ii suprima siguratatea. Sau, cel putin, asa stim noi. Dar daca Eva a fost creata in scopul optimizarii rasei umane?

Plasmuita precum un miez, din esenta masculina, femeia este o specie unica, deosebita, creata parca din dorinta de perfectionare a succesorilor muritori. A fost creata din iubire, pentru a fi iubita. Antagonic barbatului, femeia poseda nu doar particularitatile lui, ci mult mai mult decat atat. Nascuta din miracol, ea insasi este un miracol. “Sculptura” divina si splendida, are daruri si puteri aproape supraomenesti.

Idealul uman

Te farmeca, te ispiteste si te atrage in mrejele ei asemenea unei sirene… Te iubeste si te ridica pe piedestalul glorios al nemuritorilor, acela din al noulea cer. Te converteste in ceea ce nici macar tu nu stii ca vrei sa te preschimbi.

Ea este:

- Ariadna ce te calauzeste cand te simti ratacit si pierdut in labirintul existentei tale.

- Oglindirea feminina a lui Samson, capabila sa invinga tot, insa prea capabila de a fi umana si vulnerabila.

- Lumina serafica si realitatea crunta descoperita de om in Mitul Pesterii, al lui Platon.

- Reprezentarea lui Sisif: persecutat, dar niciodata fara ambitie, mereu in cautarea beatitudinii si a unui final encomiastic.


Alungarea din Rai

Nici macar alungarea din Rai nu se poate numi colaps… Oare marul ispititor si otrava infiltrata in ratiunea ei nu sunt doar pretexte pentru a motiva cumva aspiratiile Creatorului de a ne fauri pe noi, restul, de a duce mai departe semintia acestei fiinte aproape perfecte? Ar fi fost oare de dorit sa dainuiasca un singur exemplar din aceasta paradiziaca “opera” de arta? Este, pana la urma, caderea din Rai, o tragedie acuta? Am mai fi fost noi inzestrate de o asemenea multitudine de aptitudini daca nu am fi fost “gratiate” in urma fiascoului edenic? Nemuritoare fiind, nu s-ar fi regasit Eva mai degraba intr-un proces de involutie, decat intr-unul de ascendenta a treptelor genezei? Prin ce minune teribila am mai fi existat noi, clinoroamele chintesentei feminine?

De ce?

Continuand seria intrebarilor, finalizez cu o ultima dilema: totusi, de ce a fost Eva predestinata lui Adam? Sau, mai bine spus, de ce nu a creat Dumnezeu tot un alt barbat, mai virtuos, mai apt, mai inzestrat, mai iscusit, mai abil? Oare nu din dorinta de procreare? Un lucru este clar: barbatului i-a fost menita femeia.

Si totusi, revenind la afirmatia de la originea celor spuse, de ce as iubi o femeie, cand mi-a fost harazit, precum si celorlalte femei, barbatul?

Pledoarie TIE, femeii!

Pentru ca o femeie stie sa iubeasca o alta femeie. Pentru ca orice mister al ei devine notorietate. Pentru ca stie sa zambeasca chiar si atunci cand se simte rapusa; ba mai mult, este perfect capabila de a transmite energia ei pozitiva si celorlalti. Pentru ca poarta in privire si cerul, si pamantul, si aerul, si apa, si focul ce iti mistuie si trupul si sufletul. Pentru ca este incredibil de frumoasa, gingasa si gratioasa, indiferent de momentul zilei sau de starea de spirit. Pentru ca in fiecare lacrima a ei varsata se ascund toate emotiile pamantesti si cele ceresti, indefinibile prin cuvinte, toate portretele barbatilor ce au pasit violent in viata ei, si i-au strapuns cu brutalitate inima. Pentru ca in ea regasesti fiecare frunza cazuta toamna din copaci si nostalgia pe care o trezeste, fiecare fulg picat iarna din cer si imortalizat apoi pe fereastra casei, fiecare ghiocel renascut precum pasarea Phoenix si fiecare fir de nisip avantat de briza marii catre necunoscut. Pentru ca este ansamblul desavarsit dintre diafan si diabolic. Pentru ca stiu sa se faca adorate de cei din jur prin complezenta, docilitate, sinceritate absoluta sau dominare. Pentru ca sunt tot mai lipsite de inhibitii si de temeri. Pentru ca urca treapta cu treapta scarile sociale, datorita ambitiei, inteligentei, competentei, comunicativitatii si spiritului deschis. Pentru ca au cele mai frumoase forme fizice si un contur estetic fara cusur. Pentru ca iti pot mentine cumpatul sau te pot purta pe culmile placerii si ale desfraului. Pentru ca se ivesc neasteptat si stiu sa te surprinda. Pentru ca manifesta cel de-al saselea simt. Pentru ca nu se simt incatusate de nimeni si de nimic…

Pentru ca sunt ele insele… Pentru ca esti tu

Imaginea conteaza...

Caracterul si imaginea noastra sunt reflectate de ceea ce purtam si de modul cum ne imbracam. Hainele si infatisarea exterioara arata ceea ce suntem, caracterul crestin si valorile morale ce le detinem fiecare. Si pentru ca trebuie sa fim placuti lui Dumnezeu si prin infatisarea exterioara, noi, copiii Lui, trebuie sa ne raportam la standardele Sfintei Scripturi, astfel incat sa fie o stransa legatura intre viata interioara si aspectul exterior.

In Noul Testament (1Tim.2:9,10; 1Petru 3:3,4) gasim sfaturile apostolilor Pavel si Petru cu privire la infrumusetarea inimii cu un duh smerit si linistit, accentul fiind pus mai mult pe omul din launtru, acestea fiind mai de pret decat hainele si podoabele, referindu-se cu precadere femeilor. Astfel, femeia trebuie sa se imbrace decent, cuviincios, smerit, aratand respect fata de Dumnezeu, fata de sine si fata de semeni.

Eu consider ca suntem create de Dumnezeu sa reflectam frumusetea Lui prin intreaga noastra fiinta. Dorinta de a aparea bine in fata celor din jur nu este rea cand este corect motivata, cand se face in mod corect, in nici un caz ostentativ sau din mandrie, si daca exista acel ECHILIBRU; extravaganta se naste din exces. Consider ca este important sa pastram acest echilibru. Eu personal a trebuit sa gasesc acest echilibru si l-am gasit (ma aflam la acea extrema a smereniei impuse, dusa pana la maxim-maximorum). Nu trebuie sa exageram in preocuparea pentru aspectul exterior, dar nici nu trebuie sa il neglijam.

Un caracter bland si linistit nu va fi observat daca aspectul exterior lasa de dorit, datorita unei false intelegeri a sfinteniei. Si pentru ca nu sunt superficiala in nimic din tot ceea ce fac, consider ca a te ocupa si de aspectul exterior nu este pacat, aspect exterior insemnand: decenta, bun gust, simplitate dar si eleganta, potrivit la ocazie, si nu in ultimul rand, potrivit Cuvantului lui D-zeu. Iar pentru mine frumusetea interioara nu-i o vorba goala, consider ca trebuie sa reiasa, nu sa fie spusa.

Evitand extremele (indiferenta fata de infatisarea exteterioara-atentia excesiva acordata) si pastrandu-ne echilibrul si controlul de sine, putem fi placuti lui Dumnezeu si in acest aspect al vietii noasre. (sursa: Adevarul Unic)

scrisoare de la Dumnezeu

Software-ul biblic "Micul Teolog", de la Gaius - versiunea 04

Micul Teolog



Este un program gratuit pentru studiu Biblic aprofundat, in limba romana.
Cuprinde:
- Scrieri: Biblia cu trimiteri (mai multe limbi, mai multe versiuni), Cometariul Biblic AZS si EGW, Scrierile EGW, 736 Imnuri crestine
- Motor pentru cautare instant in toate scrierile.
- Modul pentru afisarea si redarea imnurilor crestine (pentru biserici) cu posibilitatea comutarii in timp real intre vocal / instrumental.
- Modul pt. proiectia rapida (in biserici) a textelor biblice,
- Suport dual-monitor pentru proiectia in biserici
- Se actualizeaza singur de pe internet

Zambetul sincer :)

Prin zambet transmitem mesaje nonverbale de satisfactie, admiratie sau bucurie – deci zambetul este un semn al limbajului mimic. In timpul zambetului organismul se repara, se invioreaza, intinereste. Ne-am gandit sa avem un loc unde sa putem sa ne expunem povestirile, “glumele” cu caracter crestin.

Fa-i si tu pe altii sa zambeasca!

ma iubesti!

M-am trezit într-o dimineată devreme ca să admir răsăritul soarelui.Ah, frumusetea creatiei lui Dumnezeu nu poate fi redată în cuvinte! În timp ce priveam răsăritul de soare, I-am adus laude lui Dumnezeu pentru frumusetea lucrării Lui. Stând acolo, am simtit prezenta Domnului alături de mine.

- Mă iubesti? - m-a întrebat El.

- Bineînteles că Te iubesc, Doamne, I-am răspuns eu. Tu esti Domnul si Mântuitorul meu.

- Dacă ai fi handicapat fizic, M-ai iubi si atunci?Eram descumpănit. Mi-am privit mâinile si picioarele si restultrupului, întrebându-mă oare câte lucruri n-as mai putea face dacă as fi handicapat, lucruri pe care acum le socotesc normale. Si I-am răspuns:

- Doamne, n-ar fi deloc usor, dar tot Te-as iubi!

Atunci Domnul m-a întrebat din nou:

- Dacă ai fi orb, ai iubi oare si atunci creatia Mea? Dar pe Mine, M-ai mai iubi? Cum as putea iubi ceva ce n-as putea vedea? Dar m-am gândit la toti oamenii orbi din lume si la faptul că multi dintre ei Îl iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui, si I-am răspuns:

- Mi-e greu să mă gândesc la asa ceva, dar tot Te-as iubi!

Domnul m-a întrebat:

- Dar dacă ai fi surd, ai asculta Cuvântul Meu?

Cum as putea asculta, dacă as fi surd? Atunci am înteles: ca să asculti Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie doar să auzi cu urechile, ci trebuie să asculti cu inima! Si I-am răspuns:

- Doamne, nu ar fi usor, dar as asculta Cuvântul Tău!

Atunci Domnul m-a întrebat:

- Dar dacă ai fi mut, ai lăuda Numele Meu si atunci?

Cum l-as putea lăuda fără glas? Am înteles din nou: Dumnezeu vrea să-i cântăm din inimă si din suflet. Sunetele nu au mare importantă; si noi nu-L lăudăm pe Dumnezeu doar cu cântări, ci chiar si atunci când suntempersecutati si-I aducem slavă lui Dumnezeu prin recunostinta noastră.

Asa că I-am răspuns:

- Chiar dacă nu as putea cânta cu buzele, inima-mi tot Ti-ar lăuda Numele, Doamne!...

Si Dumnezeu m-a întrebat din nou:

-Mă iubesti cu adevărat?

Cu îndrăzneală si pe deplin convins, I-am răspuns:

- Da, Doamne! Te iubesc pentru că esti singurul Dumnezeu adevărat!

Am crezut că am răspuns bine, dar Domnul m-a întrebat:

- Dacă mă iubesti, de ce păcătuiesti?

- Doamne, sunt doar un om, nu sunt perfect!

Dar Domnul m-a întrebat:

- De ce…

- De ce în vremuri de pace si bunăstare te îndepărtezi de Mine? De ce numai în vremuri de necaz te rogi din toată inima? Cuvintele mi-au amutit pe buze. Lacrimile au început să-mi joace în priviri…Domnul a continuat:

- De ce cânti numai la adunare? De ce cânti numai în ceasul deînchinare? De ce te rogi atât de egoist? De ce vorbesti atat de putin cu mine si nu vrei sa-mi spui tot ce ai pe inima? De ce îmi esti necredincios?

Si lacrimile au început să-mi curgă pe obraz...

- De ce ti-e rusine de Mine? De ce nu le împărtăsesti si altora Vestea Bună? De ce în vremuri de prigoană cauti ajutor la oameni si nu alergi la Mine? De ce cauti scuze atunci când îti dau ocazia să slujesti în Numele Meu?

Am încercat să răspund, dar nu am găsit nici un răspuns. Ce-as fi putut răspunde?...

- Esti binecuvântat cu viată. Te-am creat să n-o irosesti. Te-am binecuvântat cu talente, dar tu fugi de Mine. Ti-am revelat Cuvântul Meu, dar nu te adâncesti în el. Ti-am vorbit, dar nu M-ai ascultat. Zilnic Mi-am reînnoit bunătătile si îndurarea fată de tine, dar ti-ai întors privirile de la Mine. Ti-am trimis dintre slujitorii Mei, ca să te îndrume, dar aistat nepăsător si i-ai respins. Ti-am auzit rugăciunile si ti-am răspuns la timpul potrivit - nici una n-a rămas fără răspuns!... Te întreb acum: Mă iubesti TU cu adevărat?

N-am putut răspunde. Cum să-I fi răspuns? Mă coplesise rusinea! N-aveam nici o scuză. Cu inima zdrobită si lacrimi pe obraz, am murmurat:

- Doamne, iartă-mă! Nu sunt vrednic să mă numesc copilul Tău!

Dar Domnul mi-a răspuns:

- Tu esti al Meu prin har, si nu prin merit!

- ...Doamne, vei continua să mă iubesti?... De ce, Doamne, de ce mă iubesti?

- Te iubesc pentru că te-am creat. Esti copilul Meu si nu te voi părăsi niciodată. Când plângi, Mi-e milă de tine si plâng împreună cu tine. Când strigi de bucurie, râd si Eu cu tine. Când esti descurajat, am cuvinte de încurajare pentru tine. Când cazi, sunt acolo să te ridic. Când esti obosit, te port pe bratele Mele. Dragul Meu, Eu voi fi cu tine până la sfârsitul zilelor si te voi iubi întotdeauna!

Niciodată nu am plâns cu atâta amar. Cum putusem zdrobi cu atâtanepăsare inima lui Dumnezeu? Încă neîncrezător, L-am întrebat printre lacrimi:

- Doamne, cât de mult mă iubesti?

Domnul Si-a deschis bratele, iar privirea Lui mă chema stăruitor la pieptul Lui - în palme I-am zărit semnul cuielor! Si brusc am înteles - acceptase să moară în locul meu pe Calvar!

- Domnul meu si Mântuitorul meu, am soptit, prăbusindu-mă la picioarele Lui. Si pentru prima dată m-am rugat cu adevărat...

-Anonim

adevaratele valori

Internetul: binecuvântare sau blestem?

Descarca predica fratelui Vladimir Pustan

De ceva vreme, mă tot frământă această întrebare, internetul este binecuvântare sau blestem? Am pornit în căutarea răspunsului, punându-mi o serie de întrebări complementare, la care să găsesc răspunsul mai uşor, în final încercând să-mi lămuresc marea dilemă.

Internetul este o lume virtuală sau una reală?

Pe seama acestei întrebări, aparent simplă, s-au creat multe polemici care inevitabil au dus la împărţirea părerilor în cel puţin două tabere. Unii puţin mai conservatori, după părerea mea, susţin ideea că internetul este doar o lume virtuală care nu are de-a face cu lumea noastră, dar în acelaşi timp există şi o bună parte care susţine cotnrariul.

Susţinătorii teoriei, că internetul este doar o “lume virtuală”, se bazează pe argumentul că, internetul nu este ceva palpabil. Ei afirmă că cei care alcătuiesc această lume, în majoritatea cazurilor nu-şi declară identitatea reală, folosindu-se de nickname-uri sau profile false. O altă chestiune ridicată de ei ar fi cea a scrisorilor “impersonale”, prin e-mail. Astăzi nu se mai scriu scrisori cu mâna, necaligrafic, emanând parfumul inconfundabil al sudorii scriitoriceşti. Bunicii noştri încă îşi păstrează toate scrisorile într-o cutie veche de lemn, cu care se laudă şi astăzi. Acum mulţi şi-au creat o lume a lor, crezând că au o grămadă de prieteni virtuali, dar în realitate sunt nişte singuratici.

De cealaltă parte a baricadei sunt cei care într-un fel sau altul au de-a face cu realitatea ascunsă a internetului. Ei afirmă că internetul este de fapt o lume reală, dar într-un spaţiu virtual, bazându-se pe câteva chestiuni fundamentale ca: rapiditatea, uşurinţa, costul redus, cu care informaţia circulă şi mai ales paleta largă a oamenilor care au acces la informaţie. Un alt adevăr ar fi cel al spaţiului relativ nelimitat şi al stocării tuturor informaţiilor într-o arhivă imensă, care creează o bază de date uşor de accesat.

Ce impact are internetul asupra creştinului?

Şi aici putem vorbi despre o împărţire în două tabere. O parte a taberei e reprezentată de singuratici, care îşi creează propria lor lume, crezând că în lumea virtuală nu există un Dumnezeu real ci doar unul creat de ei, permiţându-şi să privească lucruri imorale, invocând pretextul că ei de fapt nu înfăptuiesc păcatul. Tot aici îi putem include şi pe cei care au biserici create doar pe internet, la care sunt înscrişi ca membri, urmărind slujbele religioase direct pe internet, acasă, într-un fotoliu confortabil. Alţii şi-au creat pagini web, pe care poţi să te spovedeşti, mărturisidu-ţi păcatele şi primind “răspunsuri”.

O altă parte a utilizatorilor creştini sunt cei care folosesc internetul în mod util, simplificându-şi treburile cotidiene sau chiar desfăşurându-şi job-ul. În ultima perioadă au apărut o mulţime de site-uri, blog-uri creştine, care încearcă să răspândească mesajul evangheliei într-o lume a virtualităţii.

Eu cred că astăzi internetul are un impact tot mai mare în lumea creştină, dovadă fiind creşterea numărului de utilizatori pe internet şi implicit a celor care vizitează site-uri creştine.

Sunt dependent de internet?

Când am lansat prietenilor mei întrebarea dacă internetul îi stăpâneşte, sau dacă a devenit un mic dumnezeu pentru viaţa lor, în unanimitate au răspuns NU, motivând că pot renunţa oricând la utilizarea lui. În realitate studiile de specialitate ne spun că pe zi ce trece tot mai mulţi oameni devind dependenţi de internet şi de telefonul mobil.

Mulţi tineri au ajuns să petreacă peste opt ore într-o zi în faţa calculatorului, renunţând la a mai mânca sau ieşi în oraş la o plimbare cu vechii prieteni. De aici se nasc multe neînţelegeri şi certuri, care uneori degenerează în destrămarea unor familii.

Un alt studiu ne arată că numărul celor care se căsătoresc la o vârstă înaintată este în creştere, pentru că ei găsesc împlinirea nevoilor în lumea virtuală, problemele financiare trecând pe locul doi.

Şi totuşi etica…

Pentru mulţi azi a fi moral este doar un concept abstract, care nu are nici o aplicativitate în lumea lor virtuală. Cred că etica se vede încă din conversaţiile noastre de pe mirc sau yahoo messenger până la site-urile pe care le vizităm.

Un tânăr creştin, care se ocupă cu service-ul computerelor, mărturisea că în meseria lui, din păcate, a găsit foarte puţine calculatoare curate. La televizor sunt anumite restricţii în vizionarea programelor (pătrat roşu) şi difuzarea lor doar la ore târzii, pe când internetul îţi oferă totul live fără restricţii de oră sau mai ştiu eu ce.

Multe păcate au început doar de la o privire întâmplătoare sau intenţionată pe un site porno. De la o privire s-a ajuns la gând, apoi la fapte, iar pe urmă la remuşcări…

La întrebarea “Cine are doar programe şi muzică licenţiate?”, adresată la o conferinţă de tineret, nu s-a ridicat nici o mână. Pe tot globul se piratează, dar asta nu este o scuză. În Europa se vând la colţul străzii CD-uri piratate cu tot felul de programe şi muzică nou apărută, cu un euro bucata.
La noi, în mediul creştin, muzica şi predicile cirulă cu o rapiditate uluitoare, unele chiar înainte de a fi lansate oficial. Dar aici şi artiştii au vina lor, datorită preţurilor exagerate pentru CD-urile scoase aproape săptămânal şi care în realitate costă doar 3 sau 4 lei, precum şi editurile creştine care practică preţuri exagerate. După părerea mea, cărţile şi CD-urile din mediul evanghelic creştin ar trebui să coste cel mai puţin de pe piaţă.

Computerul, internetul este o invenţie bună/rea sau una neutră?

Poate că în zilele noastre sunt oameni care nici nu ştiu de unde se porneşte un computer şi nu au avut de a face cu unul, dar duc o viaţă normală, fără stresul acela cotidian. Sunt şi oameni pentru care locul de muncă este calculatorul, iar o pană de curent îndelungată ar produce consecinţe dezastruoase, putând afecta chiar şi economia unei ţări.

Ca majoritatea invenţiilor omului, computerul şi internetul aduc beneficii imense, dar o dată cu ele vin şi unele riscuri. Internetul ne face mai tari, dar şi mai vulnerabili. Unii folosesc internetul ca să crească, să devină mai buni. Alţii, folosindu-l devin mai răi.

Întrebarea generală devine una personală: pentru mine internetul este o binecuvântare sau un blestem?

Daniel Chiriguţ